Ce înseamnă convenție matrimonială?
Convenția matrimonială reprezintă un act juridic prin care viitorii soți își aleg, respectiv își modifică ulterior încheierii căsătoriei regimul matrimonial, în virtutea libertății de voință care guvernează dreptul civil. Această manifestare de voință este indubitabil legată de însăși instituția căsătoriei, fără de care convenția matrimonială ar fi lipsită de sens.
Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă o convenție matrimonială, preliminar, este necesar să trecem în revistă obiectul de interes al instituției, respectiv regimul matrimonial.
Regimul matrimonial desemnează modalitatea în care partenerii aleg să împartă proprietatea bunurilor pe care le dobândesc în timpul mariajului. Formele regimului matrimonial sunt:
- Comunitatea legală (regula în materie, se va aplica în mod implicit dacă soții nu aleg să-și exercite opțiunea de a alege un alt regim),
Bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei se consideră a fi bunuri comune în devălmășie (nu se cunoaște cota-parte a fiecăruia). Bunurile mobile cu care fiecare soț intră în căsnicie vor fi inventariate înainte de căsătorie, în caz contrar li se va aplica regimul comunității legale (devin bunuri aparținând ambilor soți).
- Regimul separației de bunuri,
Atât bunurile anterioare căsătoriei, cât și cele ulterior dobândite, în nume propriu, aparțin exclusiv soțului titular. Bunurile dobândite împreună se vor împărți pe cote-părți. Fiecare soț răspunde solidar pentru obligațiile care se nasc din drepturile proprii.
- Regimul comunității convenționale,
În esență, reprezintă o derogare de la comunitatea legală. Soții pot include/ exclude bunuri și obligații comune și pot conveni asupra unor formalități suplimentare când vine vorba de încheierea unor acte. În contextul acestui regim, dobândește însemnătate clauza de preciput, care transformă comunitatea legală în comunitate convențională.
În acest sens, există reglementată chiar și o modalitate prin care unul dintre soți poate asigura soțului supraviețuitor proprietatea exclusivă asupra unui bun comun în cazul în care acesta decedează, sau invers, fără ca bunul respectiv să mai facă obiectul devoluțiunii succesorale.
Acest beneficiu pecuniar se numește clauză de preciput, fiind reglementată de art. 333 C.Civ prin intermediul căreia se modifică regimul comunității legale în comunitate convențională.
Cu toate acestea, clauza de preciput nu stânjenește dreptul creditorilor de a urmări bunurile respective, în vederea satisfacerii creanțelor lor.
Condiții de valabilitate convenție matrimonială
Condiții de fond:
- Capacitatea părților: Soții trebuie să îndeplinească aceleași condiții pentru încheierea valabilă a căsătoriei. Astfel, oricine poate încheia valabil căsătoria, poate încheia și o convenție matrimonială. Cea mai relevantă condiție în acest sens este vârsta , care, în materie maritală, e de 18 ani sau cel puțin 16 ani dacă se îndeplinesc o suită de condiții: minorul este în deplinătatea facultăților mintale, se emite un aviz medical, părinții/ocrotitorul legal/instanța de tutelă își exprimă acordul.
În urma căsătoriei, minorul de 16 ani dobândește capacitate de exercițiu deplină, fiind asimilat din perspectiva aceasta unui major.
2. Consimțământul soților: serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză. Poate fi dat personal sau prin mandatar (cu procură autentică specială, având conținut predeterminat).
- Obiectul convenției: determinarea regimului matrimonial care va guverna raporturile dintre soți.
Se alege între regimul comunitar sau de tip separatist. În lipsa exercitării unei preferințe, regimul va rămâne cel legal, fără a mai fi nevoie de o convenție matrimonială.
- Cauza convenției matrimoniale: scopul e acela de a stabili regulile de ordin economic care reglementează proprietatea comună a bunurilor.
O convenție matrimonială se încheie în anticiparea sau considerarea căsătoriei.
Condițiile de formă:
Convenția matrimonială este un act solemn, fiind necesar să îmbrace forma unui înscris autentic, încheiat în fața notarului public. Solemnitatea convenției reflectă însăși solemnitatea contractului de căsătorie, față de care are natura unui act accesoriu.
Reglementarea formei autentice îi protejează pe soți de posibilele pericole și capcane pe care încheierea unei convenții matrimoniale le presupune. Încheierea convenției matrimoniale în prezența unui profesionist al dreptului crește șansele soților de a înțelege în mod corect consecințele fiecărui regim matrimonial și a implicațiilor lor pecuniare
Publicitatea convenției matrimoniale
O convenție matrimonială trebuie cunoscută publicului larg pentru a asigura protecția terților care vor să contracteze cu unul dintre soți.
Formalitățile generale de publicitate sunt:
- mențiunea pe actul de căsătorie privind regimul matrimonial al soților
- înscrierea în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale
În lipsa acestor formalități, terții de bună-credință, aflați în eroare scuzabilă, care nu au aflat pe altă cale, pot considera că regimul soților este cel al comunității legale.
În cazul profesioniștilor, se impun o serie de formalități speciale în funcție de natura bunurilor: notarea în cartea funciară a convenției matrimoniale (bunuri tabulare) înregistrarea în registrul comerțului +alte registre de publicitate.
Pentru ca o convenție matrimonială să fie opozabilă terților, este ideal să se facă mențiune pe actul de căsătorie și să se procedeze la înscrierea în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale. În lipsa înscrierii, mențiunea valorează modalitatea prin care terțul cunoaște “pe altă cale” regimul ales de soți. În lipsa mențiunii sau în cazul neconformității dintre mențiune și înscrierea în registru, opozabilă va fi convenția înscrisă în registru.
Un alt mecanism interesant și licit al convenției matrimoniale este simulația acesteia. Astfel, soții încheie două convenții, una secretă (cuprinde adevărata voință a părților și produce efecte între acestea) și una publică (opozabilă terților, care nu naște drepturi și obligații în sarcina soților).
Se apelează la un asemenea mecanism pentru a se ține departe de ochii lumii adevărata modalitate de gestionare a bunurilor comune dintre soți.
Anulare convenție matrimonială
Nesocotirea condițiilor de valabilitate enunțate mai sus atrage nulitatea absolută sau relativă a convenției.
Nulitatea relativă presupune că, prin intermediul confirmării, actul poate fi salvat.
Nulitatea absolută desființează retroactiv convenția, considerându-se că aceasta nu s-a încheiat niciodată.
Cauze de nulitate relativă:
- lipsa condițiilor/autorizațiilor necesare prevăzute pentru convenția matrimonială încheiate de un minor neemancipat;
- consimțământ viciat prin eroare, dol sau violență;
- lipsă discernământ la momentul în care s-a încheiat convenția.
Această formă de nulitate nu poate fi ridicată din oficiu, ci doar de cel al cărui interes e ocrotit prin dispoziția legală încălcată, în termen de 3 ani.
Prescripția curge diferit în funcție de cauza de anulabilitate. Pentru vicierea consimțământului prin violență, prescripția curge din momentul încetării violenței, pentru dol din momentul descoperirii, iar pentru alte cauze de nulitate relativă, precum eroarea, din momentul cunoașterii cauzei de nulitate (cel mai târziu 18 luni din ziua încheierii convenției.)
Cauze de nulitate absolută:
- lipsește forma autentică a convenției;
- lipsește consimțământul oricăreia dintre părți (exprimat personal, prin mandatar cu procură specială și autentică);
- nerespectarea limitelor legale de încheiere a convenției (de exemplu: părțile combină specificitățile a două regimuri, creând astfel unul distinct, nerecunoscut de legislația română).
Sancțiunea nulității absolute poate fi invocată de orice persoană interesată, oricând (nu se prescrie dreptul la acțiune.) Spre deosebire de nulitatea relativă, nulitatea absolută nu e susceptibilă de confirmare.
O convenție anulată se va considera că nu a fost încheiată niciodată.