Ce înseamnă pensie comunitară?
La nivelul sistemului de pensii românesc, pensia comunitară, cunoscută și sub denumirea de pensie internațională, reglementează posibilitatea cetățenilor români de a se bucura de drepturile de pensie aferente anilor lucrați în afara granițelor.
Cu alte cuvinte, perioadele în care cetățenii români care au prestat activitate salarială în statele membre ale Uniunii Europene, Irlanda, Elveția, Norvegia sau Lichtenstein și au plătit contribuții sociale în conformitate cu reglementările naționale ale statului respectiv, se vor lua în considerare ca fiind perioade contributive, la momentul determinării drepturilor de pensie, în România.
În concret, prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și prin Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a celui dintâi, s-a reglementat o formă de colaborare a statelor din Spațiul Economic European (+Elveția) privind drepturile cetățenilor acestora de a beneficia de drepturi de pensie, indiferent de statul în care au contribuit, sprijinind astfel dreptul la muncă. În consecință, stagiul de cotizare realizat de români în altă țară va fi avut în vedere de autoritățile române la pensie, precum și corelativ, vechimea în muncă a cetățenilor străini din România, va fi luată în calcul în țările lor de reședință, în conformitate cu legislațiile naționale ale acestora.
Așadar, cetățenii români care au prestat activitate salarială în mai multe țări, sunt îndreptățiți să primească pensie în fiecare dintre acestea, în conformitate cu procedura stabilită prin cele două regulamente CE. În acest sens, este necesar să fie avute în vedere inclusiv reglementările în materie ale fiecărui stat în parte, acestea putând să difere față de cele aplicabile în România, sub aspectul condițiilor de acordare a drepturilor de pensie.
În România, cadrul normativ aferent domeniului pensiilor este reprezentat e Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitare de pensii publice, potrivit căreia stagiul de cotizare pentru obținerea drepturilor de pensie în cazul cetățenilor care au lucrat în afara țării, se determină prin adăugarea perioadelor contributive din alte state, la cele realizate pe teritoriul României. Prin urmare, pensia se determină proporțional cu perioadele lucrate în fiecare dintre statele implicate.
Din această perspectivă, colaborarea dintre instituțiile statelor implicate facilitează procesul de pensionare, solicitantul nefiind nevoit să se deplaseze în România pentru obținerea documentelor necesare. Cu toate acestea, în vederea identificării perioadelor de activitate, se vor depune, obligatoriu, actele din cuprinsul cărora rezultă perioadele contributive din România, cum ar fi carnet de muncă sau alte adeverințe eliberate de foștii angajatori din România, în condițiile legii.
Ca regulă, potrivit Regulamentelor CE, cererea de pensie se va depune la casa de pensii din țara de reședință sau din ultima țară în care s-a prestat activitate salarială. În România, este competentă să emită decizia de pensionare casa teritorială de pensii de la domiciliul solicitantului.
Cetățenii români stabiliți pe teritoriul altor state membre, la momentul îndeplinirii condițiilor de pensionare reglementate în respectivul stat, pot depune cerere la instituția competentă în statul de reședință, care urmează să facă demersurile necesare pentru a prelua datele cu privire la perioadele contributive realizare de către aceștia, în România.
Ulterior realizării transferului de date între instituțiile competente din fiecare stat implicat, acestea din urmă vor emite decizii de pensionare distincte, prin care se vor stabili drepturile de pensie aferente perioadei contributive realizate în fiecare stat în parte, în conformitate cu modalitățile de determinare reglementate prin propriile legislații naționale.
Exemplu calcul pensie comunitară
Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004, privind coordonarea sistemelor de securitate socială, stabilește la art. 50 alin. (1) faptul că „Toate instituţiile competente stabilesc dreptul la prestaţii al unei persoane, în conformitate cu toate legislaţiile statelor membre sub incidenţa cărora persoana în cauză s-a aflat, cu excepţia cazului în care persoana în cauză solicită în mod explicit amânarea acordării prestaţiilor pentru limită de vârstă în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre”.
În privința acordării efective a prestațiilor, același act normativ prevede la art. 52 faptul că:
„(1) Instituţia competentă calculează valoarea prestaţiei care se acordă:
(a) în temeiul legislaţiei pe care o aplică, doar în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru dreptul la prestaţii, exclusiv în temeiul dreptului intern (prestaţie independentă);
(b) prin calcularea unei valori teoretice şi ulterior a valorii reale (prestaţie pro-rata), după cum urmează:
(i) valoarea teoretică a prestaţiei este egală cu prestaţia pe care persoana interesată ar putea să o solicite, în cazul în care toate perioadele de asigurare şi de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiilor celorlalte state membre s-ar fi realizat în temeiul legislaţiei pe care o aplică la data acordării prestaţiei. În cazul în care, în conformitate cu această legislaţie, valoarea prestaţiei nu depinde de durata perioadelor realizate, valoarea respectivă se consideră valoare teoretică;
(ii) instituţia competentă stabileşte apoi valoarea reală a prestaţiei pro-rata, prin aplicarea la valoarea teoretică a raportului dintre durata perioadelor realizate înaintea materializării riscului, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, în raport cu durata totală a perioadelor realizate înaintea materializării riscului, în temeiul legislaţiilor tuturor statelor membre în cauză.”
Așadar, potrivit acestor reglementări, concluzionăm asupra faptului că, dacă statul în care se solicită pensia este România, inițial se va determina o pensie națională, luându-se în considerare numai stagiul de cotizare realizat în țară și o pensie comunitară, care va avea în vedere perioadele contributive din alte state.
Pentru determinarea pensiei comunitare se vor urma două etape distincte: inițial, se va calcula o pensie teoretică raportat la totalitatea perioadelor contributive, utilizând formula națională de calcul prevăzută de Legea nr. 263/2010, iar ulterior, se va determina pensia efectivă, prin înmulțirea valorii pensiei teoretice cu raportul dintre stagiul de cotizare din România și perioadele contributive realizate în alte state membre.
Prin compararea valorilor obținute pentru pensia națională și pentru pensia comunitară astfel obținute se va acorda pensia stabilită în cuantumul mai mare, conform alin. (3) al aceluiași articol antemenționat „Persoana interesată are dreptul să primească din partea instituţiei competente a fiecărui stat membru în cauză cea mai mare dintre valorile calculate în conformitate cu alineatul (1) literele (a) şi (b).”
Prin urmare, pentru stabilirea drepturilor de pensie comunitară se vor avea in vedere inclusiv dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea 263/2010, care stipulează unul dintre principiile de bază ale sistemului public de pensii, respectiv principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. În aceeași ordine de idei, principiul egalității, stipulat la art. 2 lit. d) din Legea 263/2010, prevede că toți participanții la sistemul public de pensii, contribuabili și beneficiari, au dreptul la un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
