Hărțuirea, în termeni generali, presupune provocarea unei stări de disconfort prin manifestarea în mod repetat a unor comportamente deranjante, jignitoare sau chiar agresive. Juridic vorbind, în funcție de aria dreptului despre care discutăm, termenul de hărțuire poate primi diferite definiții.
Astfel, pe lângă definițiile propriu-zise ale hărțuirii, diferite norme legislative stabilesc și sancțiuni pentru această faptă, ea putând atrage măsuri disciplinare, contravenționale sau penale.
În materie penală, hărțuirea reprezintă o infracțiune care se poate comite prin 2 modalități. O modalitatea este aceea a urmăririi și supravegherii în mod repetat a victimei și a locurilor pe care aceasta le frecventează, iar cea de-a doua presupune efectuarea de apeluri și mesaje repetate către victimă. Oricare dintre aceste forme, atât timp cât producere victimei o stare justificată de temere va constitui infracțiunea de hărțuire prevăzută la art. 208 din Codul penal.
De asemenea, OG nr. 137/2000 descrie hărțuirea ca fiind orice comportament discriminatoriu care pune o persoană într-o situație inconfortabilă. Raportat la aceste prevederi, de data aceasta hărțuirea constituie contravenție.
Articole utile: