Ce înseamnă poprire pe cont?
Poprirea pe cont sau pe salariu este unul dintre mecanismele folosite de executorul judecătoresc pentru a executa silit o creanţă. Executarea silită este procedura prin care creditorul îşi poate recupera creanţa când debitorul nu o plăteşte de bunăvoie. În vederea îndeplinirii acestui scop, creditorul apelează la un executor judecătoresc care are la dispoziție mai multe mijloace pentru a recupera sumele de bani ce revin apoi creditorului. Unul dintre aceste mijloace este poprirea.
Poprirea este cel mai des utilizat mijloc de executare silită şi presupune indisponibilizarea unor sume de bani care în mod normal trebuie să ajungă la debitor. Aceste sume sunt blocate sau reţinute, după caz, de terţul poprit care este un intermediar în această procedură între debitorul rău platnic şi executorul care trebuie să îi retragă banii. Terţul poprit poate fi o instituție de credit (bancă) la care debitorul are deschis unul sau mai multe conturi, caz în care vorbim despre o poprire pe cont. În acest caz, terţul poprit blochează accesul debitorului la cont, iar apoi transferă o anumită sumă de bani la executor care o va transfera mai departe la creditor.
De asemenea, putem vorbi şi de o poprire pe salariu care presupune că intermediarul este angajatorul debitorului. În acest caz, în loc să plătească salariul integral, terţul poprit va plăti doar o parte din acesta debitorului, restul transferându-l la executor spre a-i vira mai departe creditorului. Există şi situaţii în care terţul poprit (indiferent că acesta este reprezentat de bancă sau de angajator) transferă banii direct creditorului, însă acestea sunt mai rare, procedura fiind în general îndeplinită prin executorul judecătoresc.
Este important să reţinem că poprirea nu poate fi pusă pe orice sume. Codul de procedură reglementează nişte praguri pe care sumele retrase lunar nu au voie să le depăşească. În cazul popririi unice, poprirea nu poate reprezenta mai mult de ⅓ din veniturile debitorului. În situaţia în care există două sau mai multe popriri pe acelaşi cont, sumele cumulate din toate popririle nu pot depăşi valoarea a ½ din veniturile debitorului. Nu există o sumă minimă, precum nici alte reguli exprese care să stabilească modul de calcul al sumelor care se retrag, însă în practică, de cele mai multe ori se retrage suma maximă admisă de lege pentru achitarea cât mai rapidă a datoriei. În măsura în care retragerea acestor sume ar pune debitorul în situaţii prea dificile, acesta poate apela la instanţa de executare spre a modifica suma retrasă lunar.
Trebuie menționat că potrivit art. 729 alin. (7) Cod de proc. Civ, anumite categorii de venituri sunt exceptate de la urmărirea silită, deci implicit și de la poprire. Este vorba în esență de diverse indemnizații cărora legea le conferă o destinație specială, precum: alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii; ajutoarele de maternitate sau cele acordate pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele acordate în caz de deces, burse de studiu acordate de stat, etc.
Când se ridică poprirea de pe cont?
Cel mai firesc şi evident moment la care se ridică poprirea este acela în care creanţa este integral achitată. În momentul în care sumele retrase ajung la un total care să acopere valoarea creanţei și cheltuielile de executare silită, executorul va ridica poprirea de pe conturi, iar debitorul va fi liberat de datorie.
Totuşi, se întâmplă ca anumite proceduri din cadrul executării silite să nu fie de fapt valabile. Cel care suspectează că poprirea pusă pe contul său nu este legală, poate formula o contestaţie la executare în termen de 15 zile de la data la care a fost înştiinţat de aceasta, dar nu mai târziu 15 zile de la data la care se face prima retragere din salariu. Această contestaţie poate privi mai multe aspecte, iar dacă se constată că motivele invocate în contestaţie sunt valide, se poate proceda la rectificarea sau anularea executării. Rectificarea se întâmplă în general când suma pentru care debitorul a fost poprit nu a fost corect indicată. Anularea executării va duce, în mod evident, la ridicarea popririi şi a oricăror alte măsuri luate în vederea executării silite.
Amintim cu titlu exemplificativ câteva motive care ar putea justifica anularea executării silite:
- Prescripţia – prescripţia dreptului de a obține executarea silită a creanţei presupune că după împlinirea unui termen de 3 ani calculat de la data la care creanţa devine exigibilă (data scadenţei pentru obligaţia debitorului), creditorul nu mai poate executa silit creanţa. Dacă totuşi se întâmplă să se dispună poprirea în afara acestui termen, în baza contestaţiei se va anula executarea cu consecinţa ridicării popririi.
- Inexistența titlului executoriu. Condiţia esenţială a executării silite este titlul executoriu (hotărâri de instanţă, acte notariale, anumite tipuri specifice de contracte). Dacă se constată că acest titlu nu există la dosar, se va anula executarea şi se vor ridica orice măsuri luate până la acel moment, inclusiv poprirea.
- Cesiunea de creanţă. Acest lucru presupune situația în care creditorul a transferat dreptul său de a primi datoria unei alte persoane. Dacă debitorul nu este notificat în acest sens, se va anula executarea silită şi poprirea va fi ridicată de pe cont/salariu.
