Ce este o poprire?
Poprirea este un mijloc de executare silită prin care, cu ajutorul executorului judecătoresc, creditorul își recuperează creanța de la debitorul rău platnic. Prin executare silită se poate obține obligarea debitorului, prin anumite mecanisme prevăzute de lege, la restituirea creanței rezultate dintr-un titlu executoriu. Poprirea este cel mai uzual dintre aceste mecanisme și poate fi dispusă numai de executorul judecătoresc. Poprirea este reglementată în Codul de procedură civilă la articolele 781 – 794.
În primul rând, trebuie să reținem că executarea silită, indiferent de mijlocul prin care se realizează, poate fi efectuată numai în baza unui titlu executoriu – adică în baza unui act notarial sau a unei hotărâri judecătorești, precum, uneori, şi în baza anumitor contracte prevăzute de lege. Pe baza acestui titlu, executorul judecătoresc va proceda la înființarea popririi, cu condiția ca în prealabil executarea silită să fi fost încuviințată de instanță. Odată obținută încuviințarea executării silite, executorul va emite o dispoziție de poprire prin care aceasta se înființează.
Practic, poprirea presupune indisponibilizarea unor sume de bani la care debitorul este îndreptățit. Aceste sume vor fi blocate de către terțul poprit la dispoziția executorului. În general, prin terț poprit înțelegem fie instituția de credit (banca) la care debitorul are deschis cel puțin un cont, fie angajatorul acestuia care îi plătește salariul. Rolul acestora este acela de a indisponibiliza aceste sume (adică de a nu-i lăsa debitorului acces la ele), urmând ca ulterior să le consemneze în contul executorului judecătoresc care le va transmite mai departe creditorului îndreptățit la plata acestora.
În continuare vom clarifica semnificația unor noțiuni adesea întâlnite, urmând să vedem apoi aspectele practice ale problemei.
Ce înseamnă poprire pe cont?
Indiferent de noțiunea pe care o folosim pentru a o denumi, poprirea este de fapt una și aceeași instituție. Singura diferență o face faptul că, în momentul în care discutăm despre o poprire pe cont, ne referim la situația în care terțul poprit este banca, așadar la situația în care debitorul nu poate accesa sumele de bani din contul său bancar.
Poprirea pe salariu
La fel ca în cazul popririi pe cont, denumirea de poprire pe salariu se referă tot la terțul poprit. În cazul popririi pe salariu, intermediarul este de această dată angajatorul debitorului. Acesta, în loc să plătească salariul conform contractului de muncă, va reține o parte din acesta pe care o vira fie executorului, fie, mai rar, direct creditorului.
Ce este o instrucțiune de poprire?
Instrucțiunea de poprire este un termen mai puțin uzual pentru dispoziția de poprire care este actul emis de executorul judecătoresc prin care se înființează poprirea.
De la ce sumă se pune poprire?
Indiferent de valoarea creanţei, atât timp cât obligaţia de plată nu a fost plătită până la data scadenţei, creditorul are dreptul să apeleze la un executor judecătoresc pentru a recupera suma de bani care i se cuvine, chiar dacă, prin absurd, această sumă ar însemna şi 10 lei. Aşadar, nu există niciun plafon minim nici pentru posibilitatea de a apela la executarea silită şi nici pentru stabilirea sumei propriu-zise ce va fi retrasă din contul debitorului în eventualitatea unei popriri. Dar, urmează să vedem că există un prag maxim ce nu poate fi depăşit când vine vorba de recuperarea creanţei prin procedura popririi.
Pe ce sumă se poate pune poprire?
Legislația în vigoare reglementează anumite limite ale popririi pentru protecția debitorului. În privința cuantumului efectiv, sunt reglementate în mod expres numai limitele maxime până la care se poate întinde poprirea. În situația în care pe contul debitorului există o singură poprire, suma maximă ce se poate retrage este echivalentul a ⅓ din salariu, iar în cazul popririlor multiple, se poate retrage până la ½ din salariul debitorului. Acestea reprezintă sumele maxime, poprirea putând fi, teoretic, stabilită și la sume mai reduse, însă de cele mai multe ori, se retrag sumele maxime.
Tot pentru a limita sfera de aplicare a popririi, art. 781 alin. (5) din Codul de procedură civilă stabileşte următoarele: ”Nu sunt supuse executării silite prin poprire:
- a) sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție;
- b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanțări primite de la instituții sau organizații naționale și internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte;
- c) sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înființării popririi.”
O altă limitare este prevăzută de art. 729 alin. (7) din Codul de proc. civ., potrivit cărora nu pof fi supuse urmăririi silite, deci nici popririi: Alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii (…).
Așadar, în măsura în care oricare dintre aceste limite sunt încălcate (plafoanele maxime, respectiv bunurile neurmăribile), se poate depune o contestație împotriva executării.
În cât timp poate fi instituită o poprire?
De la momentul la care se naște dreptul de a obține executarea silită, creditorul are la dispoziţie 3 ani pentru a apela la executorul judecătoresc în vederea recuperării creanţei pe calea executării silite exercitate prin orice mijloace, inclusiv prin poprire.
Dreptul de a obține executarea silită se naște:
- de la data la care creanța devine scadentă, în cazul creanțelor rezultate din contracte care potrivit legii reprezintă titluri executorii (spre exemplu un contract de împrumut încheiat la notar);
- la data la care creditorul obține o hotărâre judecătorească executorie prin care debitorul este obligat la plata creanței, în cazul creanțelor rezultate din contracte care potrivit legii nu reprezintă titluri executorii (spre exemplu un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiată cu privire la un bun mobil în care prețul nu a fost plătit).
Odată prescris, dreptul de a-l executa silit pe debitor nu mai poate fi exercitat de către creditor, el nemaiputându-şi recupera, teoretic, creanţa. Cu toate acestea, prescripția nu va putea fi invocată decât de debitor pe calea contestației la executare, nefiind o condiție care se analizează de executorul judecătoresc prealabil începerii executării silite.
Totodată, dacă debitorul plăteşte benevol creanţa după împlinirea acestui termen, creditorul nu va putea fi obligat la restituirea acestei sume în măsura în care debitorul constată, după efectuarea plăţii, că ar fi putut invoca prescripția pentru a se pune la adăpost de obligația de plată.
Anularea popririi
Anularea popririi se face prin intermediul contestaţiei la executare. Pentru aceasta, art. 715 din Codul de procedură civilă prevede un termen de 15 zile de la data la care cel interesat (cel poprit) a primit comunicarea înștiințării privind poprirea. În cazul popririlor pe salariu, acest termen nu poate începe să curgă mai târziu de data primei reţineri de către terţul poprit (pentru că din acest moment, este evident că persoana poprită a luat la cunoştinţă faptul popririi).
În măsura în care instanţa va constata că există nereguli cu privire la procedura executării silite, aceasta poate dispune fie îndreptarea, fie chiar anularea executării silite.
Vom enumera, în continuare, câteva dintre motivele care pot fi invocate în contestația la executare:
- Prescripţia. Aşa cum am spus mai devreme, dreptul la executarea silită a unei creanţe se prescrie în 3 ani de la data nașterii dreptului de a obține executarea silită. Aşadar, prin aceasta creditorul pierde dreptul de a-l executa silit pe debitor. Totuşi, se întâmplă adesea în practică ca anumite executări să înceapă după acest termen. În acest caz, instanţa va anula cu totul procedura executării, banii retraşi până la acel moment fiind restituiţi (după cum am arătat, doar plăţile benevole rămân la creditor, nu şi cele plătite silit).
- Suma este mult mai mare decât suma pe care ar trebui să o aveţi de plată. În această situaţie, se poate rectifica suma, poprirea fiind stabilită pentru suma reală.
- Dacă nu există titlu executoriu. Condiţia esenţială pentru procedura executării silite este existenţa unui titlu executoriu valabil. Dacă acesta nu există, procedura executării va fi anulată pentru vicii de fond.
- Dacă creditorul este o persoană la care nu ştiţi să aveţi vreo datorie. În anumite cazuri, creditorii unor obligaţii de plată pot efectua o cesiune de creanţă, adică pot îndreptăţi o altă persoană la primirea unei datorii în schimbul altor foloase. Dacă acest lucru se întâmplă, debitorul cedat trebuie notificat. Așadar, dacă nu aţi fost anunţat de intervenirea cesiunii, procedura executării silite se poate anula.
Pe parcursul procedurii de executare silită pot apărea și alte neregularități față de cele redate cu titlu exemplificativ în rândurile precedente, de aceea atât creditorul, cât și debitorul trebuie să aibă o atitudine diligentă. Practic, interesul creditorului este acela de a obține recuperarea creanței sale într-un termen cât mai scurt, însă acest lucru trebuie să se realizeze cu respectarea tuturor condițiilor legale pentru a nu risca anularea executării silite. În același timp, interesul debitorului este acela de a se apăra față de o eventuală executare silită nelegală, în acest scop având la-ndemână calea contestației la executare.
