Care sunt regulile de construcție între vecini?
În România, regulile de construcție între vecini sunt stabilite prin Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul și Codul Civil. Articolele care sunt relevante în acest context sunt, în principal: art. 611, 612, 614, 615, 616, 617, 660 din Codul Civil. Acestea reglementează distanțele minime la care se pot ridica construcții față de cele deja existente, alte condiții de construcție și particularități ale acestora.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 612 Cod Civil: „Orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic.”
Ca atare, pentru a fi respectată distanța minimă prevăzută de lege, orice construcție se face întotdeauna la cel puțin 60 cm distanță față de linia de hotar. Însă, prin excepție, se poate deroga de la această regulă prin acordul comun al părților, concretizat printr-un înscris autentic.
O altă regulă de construire este prevăzută de dispozițiile art. 614 C.civ. Conform acestui articol: „Nu este permis să se facă fereastră sau deschidere în zidul comun decât cu acordul proprietarilor.”
Astfel, se poate monta o fereastră sau o deschidere în zidul comun ce desparte proprietățile doar cu acordul vecinului. Fereastra care se deschide poate fi, conform Codului civil, de vedere sau de lumină. Acestea sunt reglementate separat în cadrul articolelor 615 și 616 C.civ..
Raportat la prevederile art. 615 C.civ., în cazul ferestrei pentru vedere, este obligatorie păstrarea unei distanţe de cel puţin 2 metri între fondul îngrădit sau neîngrădit aparţinând proprietarului vecin şi fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond.
În contextul în care fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări sunt neparalele cu linia de hotar spre fondul învecinat, acestea sunt interzise la o distanţă mai mică de un metru.
Distanţa minimă prevăzută de lege, se calculează de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent pe faţa zidului în care s-a deschis vederea sau, după caz, pe linia exterioară a balconului, până la linia de hotar.
Referitor la fereastra de lumină, în principiu, prezența unei astfel de ferestre este un atribut al dreptului de proprietate care nu este de natură să îl prejudicieze pe proprietarul vecin și poate fi făcută la orice înălțime și distanță față de proprietatea vecinului atâta timp cât nu oferă vederea spre fondul învecinat.
Acest lucru rezultă din cuprinsul art. 616 C.civ, potrivit căruia: „Dispoziţiile art. 615 nu exclud dreptul proprietarului de a-şi deschide, fără limită de distanţă, ferestre de lumină dacă sunt astfel construite încât să împiedice vederea spre fondul învecinat.”
Art. 611 C.civ impune încă o condiție ce trebuie luată în considerare în momentul în care se ridică o nouă construcție, respectiv, atunci când se edifică o construcție, proprietarul este obligat să îşi facă streaşina casei sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin.
Referitor la gardul, zidul sau șanțul aflate între două fonduri învecinate, legea prevede că aceste modalități de îngrădire a proprietății sunt în coproprietatea proprietarilor vecini. Astfel, aceștia trebuie să contribuie în comun la cheltuielile de construire, reparare și înteținere a acestor despărțituri comune. Limitările ce privesc aceste despărțituri comune se referă la înălțimea gardului/zidului care nu poate depăși 2 metri.
În cazul nerespectării dispozițiilor legale amintite mai sus, cel care a cauzat un prejudiciu poate fi la plata unor despăgubiri sau chiar să restabilească situația anterioară. Așadar, în relațiile de vecinătate părțile trebuie să respecte limitele bunei vecinătăți prevăzute de lege.
