Donația pură și simplă
Contractul de donație este contractul prin care o parte, numită donator, transferă dreptul său de proprietate asupra unui bun, în mod gratuit și de regulă, în mod irevocabil, celeilalte părți, numite donatar.
Prin încheierea contractului de donație, donatarul devine proprietarul bunului respectiv și se bucură de toate prerogativele aferente dreptului de proprietate, inclusiv posibilitatea de a înstrăina acest drept către o altă persoană, chiar dacă donatorul este încă în viață și are moștenitori. Deci, de regulă donația se poate vinde.
Dacă contractul are ca obiect un bun imobil (teren, casă, apartament), dreptul de proprietate dobândit de către donatar este supus intabulării în cartea funciară, iar îndeplinirea acestor formalități de publicitate se realizează de către notarul public care autentifică contractul de donație.
Ca regulă, o donație deja perfectată, cu respectarea tuturor prevederilor legale, nu mai poate fi desființată, donația fiind irevocabilă.
În ipoteza donației pur gratuite (deci care nu cuprinde o sarcină pe care donatarul trebuie să o îndeplinească în schimbul bunului donat), donatarul are numai îndatorirea de recunoștință față de donator. Nerespectarea acestei îndatoriri poate atrage revocarea (desființarea) donației pentru ingratitudine, însă numai în cazurile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor Codului civil donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri:
– dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat;
– dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator;
– dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donației.
Revocarea donației va produce însă efecte numai între donator și donatar, acesta din urmă fiind obligat să restituie donatorului valoarea bunului înstrăinat, dreptul de proprietate dobândit de terțul de bună-credință din încheierea contractului de vânzare cu donatarul fiind protejat.
Articolul 1.026 din Codul civil prevede că revocarea donației pentru ingratitudine nu are niciun efect în privința drepturilor reale (deci și dreptul de proprietate) asupra bunului donat dobândite de la donatar, cu titlu oneros (deci inclusiv prin vânzare), de către terții de bună-credință, fiind însă necesară îndeplinirea formalităților de publicitate prin înscrierea drepturilor în cartea funciară.
Donația cu sarcină
Contractul de donație poate să cuprindă și o sarcină, pe care donatarul se obligă să o execute în schimbul bunului primit prin donație. În acest caz neexecutarea sarcinii poate duce la revocarea (desființarea donației) sau la executarea silită a acesteia.
Din punct de vedere practic, dacă contractul de donație cuprinde o sarcină, atunci bunul ce a făcut obiectul contractului de donație va putea să fie ulterior înstrăinat de către donatar, însă numai dacă există acordul donatorului. În acest sens, se obișnuite ca donatorul să dea o declarație în fața notarului public prin care recunoaște că donatarul și-a executat sarcina impusă și a faptului că donatorul nu mai are nicio pretenție față de donatar. Dacă donatorul nu mai este în viață, iar succesiunea sa s-a dezbătut, declarația urmează a fi dată de către moștenitorii acestuia.
Donația care cuprinde o clauză de inalienabilitate
Contractul de donație face dovada dreptului de proprietate asupra unui bun și, după cum am precizat anterior, permite, ca regulă, donatarului (celui care a dobândit bunul) să îl înstrăineze prin încheierea unui contract de vânzare. Însă înstrăinarea este posibilă numai dacă nu există clauze care ar interzice acest lucru în contractul de donație. O astfel de clauza este clauza de inalienabilitate.
Clauza de inalienabilitate este acea mențiune cuprinsă în contractul de donație care interzice înstrăinarea bunului, însă numai pentru o durată de cel 49 de ani și dacă există un interes serios și legitim.
Deci, în cazul donației afectate de o clauză de inalienabilitate, până la împlinirea termenului în interiorul căruia nu este permisă înstrăinarea bunului, vânzarea donației nu este, de regulă, posibilă.
În cazul în care donatarul încheie un contract de vânzare ce are ca obiect bunul donat, înstrăinătorul (donatorul) sau beneficiarul clauzei de inalienabilitate este îndreptățit să ceară anularea actului de înstrăinare subsecvent încheiat cu nerespectarea clauzei (deci contractul de vânzare).
Află în cât timp se poate ataca donația.
