luni, iunie 17, 2024

Abuz în serviciu – cod penal

Ce înseamnă abuz în serviciu?

Infracțiunea de abuz în serviciu este săvârșită de către un funcționar public care acționează contrar legii și atribuțiilor de serviciu. În egală măsură, se săvârșește un abuz în serviciu și în momentul în care funcționarul alege să nu își îndeplinească sau să omită anumite îndatoriri pe care le presupune funcția sa. În ambele situații infracțiunea de serviciu este săvârșită cu intenție. Va fi intenție directă, în prima ipoteză, respectiv intenție indirectă (eventuală), în cea de-a doua. Scopul funcționarului care recurge la o astfel de faptă infracțională este același: de a obține beneficii, avantaje pentru sine sau pentru altcineva, iar urmarea va fi întotdeauna producerea de pagube sau vătămarea drepturilor și intereselor unei persoane fizice/juridice.

Articolul 297 Cod Penal reglementează infracțiunea de abuz în serviciu și prezintă cele două ipoteze în care aceasta se poate produce:

  1. Prima, redată de alin. (1), presupune neîndeplinirea unui act prevăzut de o lege, o ordonanță simplă sau de o ordonanță de urgență a Guvernului, ori un alt act normativ care avea în acel moment putere de lege/îndeplinirea defectuoasă prin încălcarea unei dispoziții dintr-un astfel de act normativ. Pedeapsa în această situație este închisoarea de la 2 la 7 ani și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție publică. 
  2. Cea de-a doua, redată de alin. (2), presupune: încălcarea unui drept al unei persoane/creearea unei situații particulare în care persoana se va afla în inferioritate pe considerente de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. Pedeapsa este aceeași.

Acest articol cuprinde 3 infracțiuni care erau reglementate de Codul Penal din 1969 și anume abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi şi abuz în serviciu contra intereselor publice. Cele două alineate coroborează art. 246, 247, 248 din Codul Penal 1969. 

Infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată este  conform art. 248ⁱ din Codul Penal 1969: Dacă faptele prevăzute în art. 246247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Cine cercetează infracțiunea de abuz în serviciu?

În România, Direcția Națională Anticorupție (DNA) se ocupă de cazurile de corupție de o gravitate mai ridicată iar procurorii ce activează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, poliția și alte autorități de aplicare a legii se ocupă cu restul faptelor ce nu reprezintă un grad la fel de ridicat de pericol. 

Parchetul nespecializat este competent, în urma Deciziei nr. 9/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pentru pagubele materiale mai mici sau egale cu echivalentul a 200.000 de euro, comisă de o persoană a cărei calitate nu intră sub incidența articolului 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr 43/2002: […] deputați; senatori; membrii din România ai Parlamentului European; membrul desemnat de România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai prim-ministrului; membrii și auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi a României și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorii Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilieri județeni; prefecți și subprefecți; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocați; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și al societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 293 și 294 din Codul penal.

Complicitate la abuz în serviciu

Conform art. 48 din Codul Penal:  

(1) Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. 

    (2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. 

Complicitatea la abuz în serviciu presupune susținerea unui funcționar public să comită un abuz în serviciu prin diferite metode precum punerea la dispoziția acestuia a diferite resurse, informații, ajutoare, mijloace sau instrumente care să îi faciliteze săvârșirea infracțiunii. Prin urmare, pentru a exista complicitate, trebuie să existe un abuz în serviciu. 

De asemenea, un aspect important este intenția complicelui. El trebuie să acționeze cu intenție și în cunoștință de cauză pentru a putea fi considerat complice. Nu poate fi tras la răspundere cel care nu știa că acțiunile sale contribuie la comiterea abuzului. 

Fapta de complicitate poate avea loc înaintea abuzului în serviciu, sub forma unor acte pregătitoare, în același timp cu abuzul sau chiar după, prin încercarea de a ascunde urmările acestuia. Așadar complicitatea poate avea două forme: activă sau pasivă. Cea activă presupune participarea activă a complicelui la abuz fie prin acțiuni fie prin furnizarea ajutorului necesar de a duce la bun sfârșit infracțiunea. În schimb, cea pasivă nu necesită implicarea directă a complicelui, este suficient ca acesta să fi știut despre infracțiune și să nu fi făcut nimic ca să o împiedice sau să o raporteze autorităților.

Complicitate la abuz în serviciu – pedeapsă

Deși limitele legale de pedeapsă sunt aceleași, atât pentru autorul faptei, cât și pentru instigator sau complice, în general, pedeapsa concret aplicată în cazul complicității este mai redusă decât în cazul autorului infracțiunii, în funcție de cât de semnificativ a fost rolul complicelui. Aceasta poate varia în funcție de gradul de implicare a complicelui pentru a realiza infracțiunea, gravitatea abuzului și de circumstanțele specifice ale fiecărui caz.

Comentarii

  1. Astfel de fapte se întâmplă mereu în instituțiile de stat, fără sa fie luate masuri. Asta înseamnă traficul de influența.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Te-ar putea interesa

Urmărește-ne și pe Facebook!

Fii mereu la curent! Urmărește-ne pentru noutăți exclusive și conținut inspirațional. Dă-ne un 'Like' acum!

Articole Populare