Infracțiunea complexă – cod penal
Codul Penal reglementează infracțiunea complexă în cadrul art. 35 alin. (2), definind-o drept acea infracțiune, în conținutul căreia intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanțial agravant, o acțiune sau o inacțiune, care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.
Infracțiunea complexă mai poartă denumirea de infracțiune absorbantă, tocmai datorită faptului că aceasta absoarbe în conținutul său una sau mai multe infracțiuni incriminate separat de către legiuitor.
Pentru înțelegerea acestui tip de infracțiune prezentăm următorul exemplu: furtul prin efracție este considerat a fi o infracțiune complexă, absorbind infracțiunea de distrugere a sistemului de închidere, legiuitorul înțelegând să incrimineze în cadrul unei singure norme două fapte penale distincte.
Trebuie făcută o distincție între complexitatea legală (infracțiunea complexă) și complexitatea naturală. Aceasta din urmă presupune că o anumită infracțiune absoarbe componenta materială a altei infracțiuni în mod firesc, fără a fi necesară intervenția legiuitorului în acest sens. Spre exemplu, infracțiunea de omor simplu va conține întotdeauna în mod natural și elementele unei infracțiuni de loviri sau alte violențe – făptuitorul urmând să răspundă doar pentru omor, fără ca această infracțiune să se transforme într-un complexă, în sensul art. 35 alin. (2) Cod penal. Observăm că în acest caz absorbția infracțiunii de loviri sau alte violențe are loc în mod natural, omorul neputând fi comis niciodată fără a exista cel puțin un act de violență (art. 193 alin. (1) Cod penal).
Raportat la structura infracțiunii complexe, aceasta presupune lezarea sau punerea în pericol a unei pluralități de valori sociale prin comiterea unei fapte. În acest fel, mereu va exista o valoare socială principală și o valoare socială secundară. Spre exemplu, în cazul infracțiunii de tâlhărie, valoarea solicală principală este patrimoniul persoanei vătămate, iar valoarea socială secundară este reprezentată de integritatea fizică a persoanei în cauză.
Astfel, așa cum se poate observa, aceste valori sociale, în măsura analizării lor separate, corespund unor incriminări autonome: patrimoniul (pentru infracțiunea de furt), respectiv integritatea fizică a unei persoane (prin infracțiunea de loviri sau alte violențe). Cu toate acestea există și infracțiuni complexe în componenta cărora intră fapte care lezează aceeași valoare socială, spre exemplu omorul comis asupra a două sau mai multe persoane. Practic în acest caz vom fi în prezența unei singure infracțiuni de omor calificat – care absoarbe două sau mai multe fapte de omor, valoarea socială protejată fiind aceeași, respectiv viața.
Infracțiunea complexă – exemplu
Pentru o delimitare corectă a sferei de aplicare a infracțiunii complexe, esențială este enumerarea unor fapte prevăzute de Codul Penal care pot fi catalogate drept infracțiuni complexe, precum:
- tâlhăria (art. 233 Cod Penal), care cuprinde atât infracțiunea de furt, cât și pe cea de violență;
- violul (art. 218 Cod Penal), care presupune întreținerea unui act sexual cu victima prin amenințare ori prin săvârșirea unor acte de violență asupra acesteia;
- șantajul (art. 207 Cod Penal), care absoarbe violența sau amenințarea;
- furtul prin violare de domiciliu sau sediu profesional, care cuprinde componenta de violare a domiciliului, respectiv a sediului profesional.
Din exemplele de mai sus observăm că este posibil ca ambele fapte care intră în componenta infracțiunii complexe să fie incriminate penal, respectiv ca doar una dintre acestea să fie prevăzute de legea penală. Astfel, spre exemplu, în cazul infracțiunii de tâlhărie, atât furtul, cât și actele de violență comise cu intenție sunt pedepsite ca infracțiuni distincte, pe când în cazul violului doar faptele de amenințare sau violență sunt prevăzute de legea penală nu și întreținerea unui act sexual – aceasta, desigur, dacă nu sunt incidente anumite circumstanțe de comitere care să ducă fapta în sfera ilicitului penal.
Infracțiunea complexă – pedeapsă
În ceea ce privește regimul sancționator, Codul Penal menționează în prevederile alin. (2) ale art. 36 că infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune. Legea penală nu prevede deci o modalitate specifică de sancționare a acestui tip de infracțiune, gravitatea fiecărei infracțiuni complexe fiind deja valorificată prin limitele de pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare.
