vineri, iunie 14, 2024

Infracțiunea continuată – Art 35 Cod penal

Infracțiunea continuată – cod penal

În ceea ce privește noțiunea de ”infracțiune continuată”, art. 35 alin. (1) al Codului Penal o definește ca fiind acea infracțiune în cazul căreia o persoană săvârşeşte, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

În raport de această definiție, putem afirma că infracțiunea continuată implică existența mai multor acțiuni sau inacțiuni, pe care legiuitorul alege să le sancționeze unitar, dată fiind legătura dintre acestea. Această legătură rezultă din săvârșirea  faptelor de către aceeași persoană, în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Rezoluția infracțională reprezintă decizia unei persoane de a adopta o conduită sancționată de legea penală și conturarea pe plan subiectiv a elementelor și împrejurărilor esențiale în care aceasta urmează a fi comisă. În cazul infracțiunii continuate toate faptele corespunzătoare aceleiași infracțiuni se comit în baza unei decizii unice adoptată înainte de săvârșirea primei fapte. Dacă faptele comise corespund unor infracțiuni diferite nu vom fi în prezența unei infracțiuni continuate, ci a unei pluralității de infracțiuni – concurs, recidivă sau pluralitate intermediară, după caz.

Exemplu infracțiune continuată

Pentru a înțelege infracțiunea continuată, este necesară prezentarea unor exemple. Astfel:

  • va reprezenta o infracțiune continuată de furt acțiunea autorului de a sustrage anumite bunuri, în mai multe nopți, din curtea persoanei vătămate;
  • există o infracțiune de delapidare (art. 295 Cod Penal) în formă continuată atunci când casierul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, își însușește lunar o sumă de bani, cu ocazia plății salariaților;
  • va fi imputată o omisiune (o inacțiune) în formă continuată șefului de pază al unei instituții care află că în mai multe zile succesive vor avea loc spargeri, dar care hotărăște să nu facă nimic în ceea ce privește prevenția acestor furturi.

De principiu, orice infracțiune ar putea fi comisă în formă continuată, însă, în cazul anumitor categorii de infracțiuni este imposibilă săvârșirea lor în această modalitate (spre exemplu în cazul infracțiunilor comise din culpă).

Pedeapsă infracțiune continuată

Referitor la sancționarea infracțiunii continuate, alin. (1) al art. 36 din Codul Penal prevede că aceasta se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. 

În acest fel, în cazul pedepsei cu închisoarea pentru o faptă în formă consumată pentru care legea prevede închisoarea între 3 și 10 ani, ca urmare a reținerii infracțiunii continuate, instanța va individualiza această pedeapsă între 3 și 13 ani.

Cu toate acestea, din formularea textului legal, se deduce că aplicarea sporului este facultativă, astfel că instanța poate să aplice o pedeapsă strict în limitele prevăzute de norma de incriminare, chiar dacă infracțiunea comisă este una în formă continuată.

Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată

Posibilitatea recalculării pedepsei pentru infracțiunea continuată este prevăzută de art. 37 alin. (1) al Codului Penal, după cum urmează: Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexă este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunţată anterior.”

Astfel, prin intermediul mecanismului de recalculare, instanța va avea posibilitatea fie de a menține pedeapsa aplicată inițial pentru întreaga infracțiune, inclusiv pentru acțiunile săvârșite ulterior, fie va putea să o majoreze, luând în considerare atât periculozitatea faptei în ansamblu, cât și a inculpatului.

Concurs de infracțiuni sau infracțiune continuată?

Concursul de infracțiuni presupune săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni de către aceeași persoană, înainte ca aceasta să fie condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

Astfel, concursul de infracțiuni și infracțiunea continuată se aseamănă prin prisma faptului că ambele presupun o unitate a subiectului activ, adică a persoanei care comite infracțiunea în cauză.

Mai mult decât atât, ambele presupun faptul că inculpatul săvârșește mai multe infracțiuni, însă, în cazul celei comise în formă continuată, acestea sunt legate prin unitatea rezoluției infracționale a autorului, care își propune în mod intenționat ca activitatea lui să fie fracționată. În schimb, în situația concursului de infracțiuni, făptuitorul adoptă rezoluții diferite cu privire la faptele pe care le comite, în general fără legătură între ele – cu excepția situațiilor în care o infracțiune se comite în vederea înlesnirii sau ascunderii unei alte infracțiuni. 

Totodată, și regimul sancționator diferă, concursul de infracțiuni (art. 39 Cod penal) având un tratament sancționator mai sever față de cel prevăzut de lege pentru infracțiunea continuată (art. 36 alin. (1) Cod penal). 

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Te-ar putea interesa

Urmărește-ne și pe Facebook!

Fii mereu la curent! Urmărește-ne pentru noutăți exclusive și conținut inspirațional. Dă-ne un 'Like' acum!

Articole Populare