vineri, iunie 14, 2024

Percheziție – Codul de Procedură Penală

Ce înseamnă percheziție?

Percheziția reprezintă activitatea procesuală exercitată de procuror sau de organele de cercetare penală prin agenții lor operativi, prin care se urmărește descoperirea și ridicarea obiectelor, înscrisurilor sau a altor probe care ar putea conduce la soluționarea cauzei.

Este necesar ca organele să aibă în vedere respectarea vieții private și a demnității persoanei atunci când realizează percheziția, având în vedere caracterul intruziv al acesteia. Totodată, trebuie respectat și dreptul la apărare, astfel în cazul percheziției domiciliare, persoanei în cauză i se va aduce la cunoștință faptul că are dreptul de a solicita ca un avocat să participe la efectuarea percheziției.

Tipurile de percheziție 

Percheziție domiciliară

Când poate fi dispusă și care este scopul dispunerii?

Conform art. 157 alin (1) Cod de Procedură Penală, percheziția domiciliară poate fi dispusă atunci când există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană ori la deţinerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracţiune.

Percheziția va fi dispusă în scopul descoperirii, ridicării și conservării probelor cu privire la infracțiunea săvârșită sau în scopul prinderii suspectului sau inculpatului.

Efectuarea percheziției 

Va fi efectuată de către procuror sau de organele de cercetare penală prin agenții săi operativi în baza emiterii unui mandat de percheziție de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța învestită cu judecarea cauzei.

Percheziția trebuie efectuată:

  • În cazul persoanei fizice – în prezența persoanei la care se efectuează percheziția, reprezentantului acestuia sau a unui membru al familiei. Dacă persoana se află în stare de reținere sau arestare preventivă, este obligatorie aducerea acesteia la domiciliu pentru a fi prezent pe tot parcursul percheziției.
  • În cazul persoanei juridice – în prezența reprezentantului acesteia.

În ambele cazuri, în lipsa acestora, percheziția va putea fi efectuată doar în prezența oricărei alte persoane care va avea rolul de martor asistent.

Totuși, în mod excepțional, se va putea efectua percheziția fără mandat de percheziție, atunci când:

  1. este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanţă pentru cauză;
  2. există suspiciunea că în spaţiul în care urmează a se efectua percheziţia se află o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică este pusă în pericol;
  3. există suspiciunea că persoana căutată s-ar putea sustrage procedurii.

Identificarea și ridicarea obiectelor

Obiectele și înscrisurile găsite trebuie prezentate persoanei de la care sunt ridicate și celorlalte persoane prezente pentru a fi identificate și însemnate spre neschimbarea acestora. Organele judiciare au dreptul să deschidă prin forță încăperile și spațiile în care s-ar putea afla obiecte care ar constitui probe sau urme ale infracțiunii, însă trebuie să evite daunele nejustificative. În plus, trebuie să se limiteze la ridicarea obiectelor care se află în strânsă legătură cu infracțiunea.

Procesul-verbal de percheziție 

În toate cazurile, percheziția domiciliară se finalizează cu un proces-verbal unde sunt consemnate toate operațiunile efectuate în cadrul percheziției și sunt arătate în mod expres toate obiectele și înscrisurile ridicate.

Percheziție informatică

Ce reprezintă aceasta?

Percheziția informatică constă în cercetarea, descoperirea, ridicarea de date informatice care sunt stocate în sistemele informatice sau în suporturi de stocare a datelor informatice.

Efectuarea percheziției informatice

La fel ca și în cazul percheziției domiciliare, pentru efectuarea percheziției informatice este necesară existența unui mandat de percheziție emis de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța învestită cu judecarea cauzei, iar procurorul va supraveghea efectuarea acesteia de către un specialist acreditat. De asemenea, finalizarea va fi consemnată într-un proces-verbal de percheziție. 

Persoana la care se efectuează percheziția este necesar să fie prezentă pe tot parcursul percheziției, iar dacă se află într-unul dintre cazurile de asistență juridică obligatorie (prevăzute în art. 90 din Codul de Procedură Penală), trebuie să se asigure și prezența avocatului.

Pentru a fi respectat dreptul la viață privată al persoanei, trebuie ca atunci când se efectuează percheziția informatică, să nu se facă publice aspecte referitoare la viața privată a persoanei care nu sunt în legătură cu săvârșirea infracțiunii, cum ar fi aspecte legate de starea financiară, de sănătate sau legături familiale ale persoanei.

Percheziție corporală

Ce reprezintă aceasta?

Percheziția corporală prezintă cercetarea diferitelor părți ale corpului persoanei (a cavității bucale, a nasului, a urechilor, a părului), a îmbrăcăminții și a tuturor lucrurilor pe care aceasta le are asupra ei.

Aceasta este efectuată, de principiu, de către organele de urmărire penală, însă, în mod excepțional, dacă metodele de cercetare sunt invazive, va fi efectuată de un cadru medical. Aceasta va fi mereu efectuată de către o persoană de același sex.

În cazul percheziției corporale, nu mai este nevoie de un mandat de percheziție și aceasta poate fi dispusă de organul de urmărire penală. Totuși, finalizarea percheziției corporale se va finaliza printr-un proces-verbal de percheziție.

Diferența dintre percheziție corporală și examinare fizică internă

Percheziția corporală se limitează la aspectele exterioare ale corpului, iar examinarea fizică internă se va efectua în cazul în care se caută probe biologice prin introducerea unui instrument medical în corpul persoanei. Examinarea fizică nu se va putea efectua fără consimțământul scris al persoanei sau fără un mandat emis de judecător.

Diferența dintre percheziție corporală și control corporal

Controlul corporal este o măsură polițienească care, conform art. 35 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, poate fi efectuat de către polițiști în scopul:

  • ridicării bunurilor supuse confiscării, interzise la deţinere, căutate potrivit legii sau care pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că persoana are asupra sa ori sub controlul său astfel de bunuri;
  • identificării şi ridicării unor arme, obiecte sau substanţe, ce pot fi folosite împotriva poliţistului, a altor persoane sau pentru autovătămare, atunci când persoana face obiectul măsurii conducerii la sediul poliţiei ori al unui mandat de aducere, ordonanţe de reţinere, mandat de arestare sau de executare a pedepselor;
  • identificării unor documente sau înscrisuri care pot servi la stabilirea identităţii unei persoane aflate în stare de inconştienţă;
  • identificării şi ridicării unor arme, obiecte sau substanţe periculoase, atunci când persoana încearcă să pătrundă sau se află în locuri în care este interzis accesul cu acestea.

Controlul corporal poate fi efectuat, la fel ca și percheziția corporală, fără existența unui mandat de percheziție. Totuși, o diferență semnificativă între cele două constă în faptul că controlul corporal poate să fie finalizat și fără emiterea unui proces-verbal de percheziție.

Percheziție vehicul

Ce reprezintă aceasta?

Percheziția unui vehicul constă în căutarea obiectelor și a înscrisurilor atât în exteriorul, cât și în interiorul vehiculelor, chiar și în interiorul componentelor acestora.

Are un regim juridic identic cu percheziția corporală, astfel nu va fi nevoie de un mandat de percheziție și finalizarea acesteia se va consemna într-un proces-verbal de percheziție. 

Diferența dintre percheziția vehiculului și controlul vehiculului 

Art. 35 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române sus amintit va fi incident și în cazul controlului vehiculului efectuat de polițiști.

Restituirea obiectelor ridicate la percheziție

Obiectele și înscrisurile ridicate care au legătură cu cauza se atașează la dosar și sunt păstrate, de principiu, până la soluționarea definitivă a cauzei. În mod excepțional, acestea vor fi restituite chiar înainte de soluționarea definitivă dacă prin restituire nu se îngreunează aflarea adevărului. În acest caz, persoana căreia i-au fost restituite, trebuie să le păstreze până la soluționarea cauzei.

Obiectele și înscrisurile care nu au legătură cu cauza se vor restitui persoanei căreia îi aparțin, dacă nu sunt supuse confiscării.

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Te-ar putea interesa

Urmărește-ne și pe Facebook!

Fii mereu la curent! Urmărește-ne pentru noutăți exclusive și conținut inspirațional. Dă-ne un 'Like' acum!

Articole Populare