sâmbătă, iunie 22, 2024

Proxenetism – Cod penal

Ce înseamnă proxenetism? 

În Codul Penal, infracţiunea de proxenetism se regăseşte în cuprinsul Titlului 1 (“Infracţiuni contra persoanei”) din Partea Specială, la capitolul 7, “Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile”. Astfel, art 213 Cod penal defineşte proxenetismul ca fiind determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane.  Aşadar, infracțiunea de proxenetism se referă la o formă de exploatare a  unor persoane în scopul de a obţine foloase patrimoniale de pe urma activităților sexuale prestate de acestea. În cazul proxenetismului, discutăm despre îndemnul sau chiar constrângerea unei persoane de a presta servicii sexuale, autorul infracțiunii fiind cel care va profita de beneficiile obținute de pe urma acestor activităţi.

Pedeapsă proxenetism

Pedeapsa prevăzută pentru comiterea infracţiunii de proxenetism este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. La următoarele alineate ale art 213 Cod penal, legiuitorul are în vedere încă două ipoteze particulare ale infracţiunii de proxenetism, în variantă agravată, pentru care prevede pedepse diferite.

Prima dintre aceste ipoteze se regăseşte la alineatul 2 al aceluiași articol: “În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituției s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”. Această ipoteză reprezintă o formă agravată a infracţiunii de proxenetism, fiind pedepsită mai aspru.

La alineatul 3 al art 213 Cod penal regăsim o altă agravantă a infracțiunii de proxenetism, după cum urmează: Dacă faptele sunt săvârșite față de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate”. Protecţia minorilor impune majorarea pedepselor pentru infracţiunile comise împotriva lor. Aşadar, proxenetismul comis în forma exploatării minorilor va fi pedepsit cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani şi 6 luni. 

Totodată, potrivit art 213 alin. (3) ind. 1 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute la alineatul precedent se majorează cu o pătrime în situația în care infracțiunea de proxenetism a fost comisă față de un minor, în oricare dintre următoarele împrejurări:

a) fapta a fost comisă de către un membru de familie sau de către o persoană care convieţuieşte cu victima;

b) minorul se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului;

c) de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune contra libertăţii şi integrităţii sexuale asupra unui minor, o infracţiune de pornografie infantilă sau proxenetism asupra unui minor, limitele speciale ale pedepsei prevăzute la alin. (3) se majorează cu încă o pătrime.”

Prescripție proxenetism

Prescripţia înlătură răspunderea penală pentru infracţiuni după trecerea unui anumit termen stabilit de lege. Practic dacă în acest interval organele statului responsabile cu tragerea la răspundere penală a făptuitorului rămân în pasivitate și astfel nu se obține o  hotărâre definitivă de condamnare, fapta se consideră prescrisă. Drept consecință procesul penal se va opri (sau, dacă nu a început, nici nu va putea fi judecat în viitor), iar făptuitorul nu va mai suporta, practic, nicio consecință. 

Termenele de prescripţie ale răspunderii penale diferă în funcţie de infracţiune, astfel că celor mai grave infracţiuni (raportat la întinderea limitelor pedepsei) li se va aplica un termen de prescripţie mai lung, în timp ce infracţiunile mai puţin grave se vor prescrie mai repede. Există şi infracţiuni imprescriptibile cum ar fi genocidul, infracţiunile de război şi cele împotriva umanităţii, precum și orice infracţiune intenţionată care se sfârşeşte cu moartea victimei (de exemplu, omorul simplu şi calificat).

Art 154 Cod penal stabilește termenele de prescripţie ale răspunderii penale în funcţie de pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru o anumită infracțiune. Aşadar, conform alin. (1) lit. c), termenul de prescripţie este de “8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani”. Pentru încadrarea între aceste praguri, se ţine cont de maximul special prevăzut de norma de incriminare. Așadar, raportându-ne la limita maximă de pedeapsă prevăzută de Codul penal, conchidem că infracțiunea de proxenetism, în variantele de comitere prevăzute de art. 214 alin. (1) și (2) Cod Penal, se prescrie în termen de 8 ani de la data săvârșirii faptei.

Însă, așa cum am văzut, pentru anumite forme particulare ale infracțiunii de proxenetism se prevăd alte limite de pedeapsă. Astfel, în ipoteza în care victimele infracțiunii de proxenetism sunt minorii de până la 13 ani, limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate. În acest caz, maximul special ajunge la 10 și 6 luni, depășind pragul pentru care se aplică termenul de 8 ani. Pentru această formă de comitere a infracțiunii, pedeapsa se va încadra la pragul următor, caz în care infracțiunea se prescrie în 10 ani conform art. 154 alin. (1) lit. b) Cod penal.

În general, termenul de prescripție începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, însă art. 154 alin (4) prevede expres că pentru infracțiunile contra libertății sexuale săvârșite față de un minor, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care victima devine majoră.

Pe lângă pedeapsa închisorii, pentru infracțiunea de proxenetism se prevede și o pedeapsă complementară de interzicere a unor drepturi. Aceasta presupune ca, după executarea pedepsei închisorii, inculpatului să îi fie interzisă exercitarea unora dintre drepturile enumerate la art. 66 alin. (1) din Codul penal pentru o anumită perioadă de timp stabilită de judecător (între 1 și 5 ani).

Trebuie avut în vedere că la îndeplinirea de către organele judiciare a oricărui act de procedură care potrivit legii se comunică suspectului, cursul prescripției se întrerupe și va începe să curgă un nou termen de prescripție de la data apariției cauzei de întrerupere. Cu toate acestea, nu este posibilă prelungirea termenului de prescripție până la nesfârșit, întrucât dispozițiile art. 154 alin. (4) Cod penal institui o limitare sub acest aspect, stipulând că: „Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.”

Astfel, în cazul infracțiunii de proxenetism, răspunderea penală se va prescrie, indiferent de numărul cauzelor de întrerupere incidente, în termen de maxim 16 ani – pentru variantele de comitere de la art. 213 alin. (1) și (2) Cod penal, respectiv în maxim 20 ani pentru variantele de comitere prevăzute la alin. (3) și alin. (3) ind. 1 ale aceluiași articol.

Diferența între trafic de persoane și proxenetism

Conform art 210 Cod penal, infracțiunea de trafic de persoane presupune ”Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:

  1. a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
  2. b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
  3. c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane”

Din compararea celor două texte legale, înțelegem că infracțiunea de proxenetism este o tot o formă de trafic de persoane, dar care se săvârșește în scopul specific de a exploata sexual victimele și de a obține foloase patrimoniale. Este, deci, de esența proxenetismului ca acțiunile să aibă legătură cu prostituția. Traficul de persoane reglementat la articolul 210 nu distinge între scopurile sau felurile exploatării, fiind de ajuns ca victimele să fie exploatate în orice formă. Așadar, prin incriminarea infracțiunii de proxenetism se urmărește respectarea bunelor moravuri în cadrul relațiilor sociale, precum și asigurarea mijloacelor licite de existență, pe când incriminarea traficului de persoane urmărește garantarea și protecția libertății de acțiune a persoanei, acoperind deci o sferă mai largă a libertății persoanei.

O a doua diferență dintre cele două infracțiuni este aceea că, în cazul infracțiunii de proxenetism, cu excepția formei agravate de constrângere, infracțiunea nu presupune exercitarea de violențe asupra victimei, aceasta fiind de multe ori de acord cu prestarea acestor servicii. În schimb, traficul de persoane, prin esența sa, presupune constrângerea victimei de a presta anumite activități.

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Te-ar putea interesa

Urmărește-ne și pe Facebook!

Fii mereu la curent! Urmărește-ne pentru noutăți exclusive și conținut inspirațional. Dă-ne un 'Like' acum!

Articole Populare