Unul dintre cele mai importante aspecte ale procesului penal care se reflectă în justa soluționarea a cauzei este imparțialitatea organelor judiciare. Prin urmare, orice suspiciune cu privire la lipsa de imparțialitate trebuie înlăturată cu ajutorul remediilor prevăzute de Codul de procedură penală.
Conform legislației în vigoare, există două tipuri de remedii care pot fi folosite pentru a înlătura orice temere cu privire la neîndeplinirea scopului procesului penal. Acestea sunt incompatibilitatea, atunci când există o suspiciune individuală cu privire la imparțialitatea unui judecător și strămutarea, incidentă în cazul unei suspiciuni colective cu privire la toți judecătorii din cadrul unei instanțe.
În cazul incompatibilității, există două proceduri alternative, considerate remedii: abținerea și recuzarea.
Ce înseamnă recuzarea judecătorului?
În cazul în care este incidentă o situație de incompatibilitate, dacă judecătorul vizat nu a întocmit o declarație de abținere de la soluționarea cauzei, părțile, subiecții procesuali principali sau procurorul pot cere recuzarea judecătorului respectiv.
Cazurile de incompatibilitatea ale judecătorului sunt prevăzute în art. 64 din Codul de Procedură Penală. Astfel, judecătorul este incompatibil să judece cauza care se află în fața sa dacă:
- a fost reprezentant sau avocat al unei părți ori al unui subiect procesual principal, chiar și în altă cauză;
- este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situație dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre părți, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;
- a fost expert sau martor, în cauză;
- este tutore sau curator al unei părți sau al unui subiect procesual principal;
- a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfășurată în fața unui judecător sau a unei instanțe de judecată;
- există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată.
În continuare art. 64 din Codul de Procedură Penală mai prevede și alte situații care ridică probleme de imparțialitate.
Prin urmare nu pot face parte din același complet de judecată judecătorii care sunt soți, rude sau afini între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situație dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal.
Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desfiinţarea ori casarea hotărârii.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate participa, în aceeaşi cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac.
Judecătorul care a participat la soluţionarea plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată nu poate participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.
Nu în ultimul rând, judecătorul care s-a pronunţat cu privire la o măsură supusă contestaţiei nu poate participa la soluţionarea contestaţiei.
Cerere de recuzare
În condițiile constatării unuia dintre cazurile prezentate mai sus și dacă nu există o declarație de abținere, părțile, subiecții procesuali principali sau procurorul pot formula cererea de recuzare a judecătorului. Această cerere poate viza doar judecătorul în fața căruia se află cauza și nu judecătorul chemat să decidă asupra recuzării.
Cererea de recuzare se formulează oral sau în scris și trebuie să respecte unele condiții de admisibilitate. Astfel, în cuprinsul cererii trebuie prevăzute:
- cazul de incompatibilitate
- temeiurile de fapt din care rezultă existența cazului și care sunt cunoscute în momentul formulării cererii de recuzare.
Cererea de recuzare formulată oral se consemnează într-un proces-verbal sau, după caz, în încheierea de ședință.
În caz de nerespectare a acestor condiții sau de formulare a unei cereri de recuzare împotriva aceleiași persoane pentru același caz de incompatibilitate, invocând aceleași temeiuri de fapt ca și cele dintr-o cerere anterioară de recuzare, care a fost respinsă, se va constata inadmisibilitatea cererii de recuzare.
Procedura de soluționare
Competența de soluționare a cererii de recuzare va aparține unui alt judecător din cadrul respectivei instanțe. Dacă recuzarea vizează completul de judecată, cererea se va soluționa de un alt complet.
Termenul de soluționare este de cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Dacă apreciază necesar pentru soluționarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări și poate asculta procurorul, subiecții procesuali principali, părțile și persoana a cărei recuzare se solicită.
Nu în ultimul rând, încheierea prin care se soluționează recuzarea are caracter definitiv și nu este supusă astfel niciunei căi de atac.
