Ce înseamnă plângere prealabilă?
Plângerea prealabilă este actul procesual penal prin care o persoană vătămată ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni sesizează organele de urmărire penală, manifestându-și, astfel, dorința de tragere la răspundere a persoanei care va fi găsită vinovată.
Pentru anumite infracțiunile prevăzute expres de legea penală, în lipsa plângerii prealabile, persoana responsabilă de săvârșirea unei fapte infracționale nu doar că nu va putea fi sancționată și, prin urmare, nu i se va aplica vreo pedeapsă penală, însă organele de cercetare penală nu ar putea măcar să înceapă cercetările împotriva acesteia, chiar dacă au luat la cunoștință de săvârșirea infracțiunii, pe orice altă cale.
Pentru a fi considerată valabilă, plângerea prealabilă trebuie să conțină anumite date de identificare cu privire la persoana vătămată, printre care se evidențiază:
În cazul persoanelor fizice: numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul.
În cazul persoanelor juridice: denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
Concomitent, în ceea ce privește condițiile de formă, aceasta se poate realiza atât în scris, în format fizic, cât și în formă electronică. În măsura în care se formulează în formă scrisă, este important ca ea să fie semnată de persoana vătămată sau de mandat, însă, în situația formei electronice, este necesar ca aceasta să fie certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.
Termen plângere prealabilă
Conform art 296 Cod Procedură Penală, pentru a-și produce efectele specifice, plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. În situația în care victima infracțiunii este un minor sau un major care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială, termenul de 3 luni curge de la data când ocrotitorul sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.
În acest sens, este esențial ca persoana vătămată să respecte termenul de 3 luni prevăzut de lege, deoarece, chiar și atunci când plângerea prealabilă nu este adresată organului competent de a o soluționa, ea va produce totuși efecte în măsura introducerii ei în termen.
Infracțiuni pentru care este necesară plângerea prealabilă
În categoria vastă a infracțiunilor, pentru unele dintre acestea este nevoie de depunerea plângerii prealabile astfel încât să poată fi inițiată procedura de urmărire penală a inculpaților. Astfel, pentru aceste infracțiuni, este prevăzut expres în conținutul normelor care le incriminează că punerea în mișcare a acțiunii penale se realizează numai la plângerea persoanei vătămate.
Printre acestea, se enumeră:
- lovire sau alte violențe (art.193 Codul Penal);
- amenințare (art. 206 Codul Penal);
- viol în anumite variante (art. 218 Codul Penal);
- agresiune sexuală în diferite forme (art. 219 Codul Penal);
- furt între membrii de familie (art. 231 Codul Penal);
- distrugere (art. 253 Cdoul Penal);
- abuz de încredere (art. 238 Codul Penal);
- abandon de familie (art. 378 Codul Penal);
- vătămare corporală din culpă (art. 196 Codul Penal);
- hărțuire (art. 208 Codul Penal).
În acest sens, în măsura în care o persoană este victima uneia dintre aceste infracțiuni, în lipsa introducerii plângerii prealabile, răspunderea penală a inculpatului va fi înlăturată, astfel că acesta nu va mai fi sancționat.
De asemenea, răspunderea penală a făptuitorului este exclusă și în situația în care persoana vătămată decide, până în momentul pronunțării unei hotărâri definitive, să își retragă plângerea prealabilă.