Ce înseamnă cheltuieli de executare?
Potrivit art. 670 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de executare sunt cele ocazionate de efectuarea executării silite, fiind stabilite în sarcina debitorului urmărit, în afara de situația în care creditorul a renunțat la executare și va fi obligat la suportarea tuturor cheltuielilor de executare.
Totuși, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care se află în strânsă legătură cu instituția executării silite va fi obligată să avanseze cheltuielile ocazionate de acest demers. Dacă discutăm despre actele sau activitățile pe care organul de executare le dispune din oficiu, creditorul este cel care va suporta costul acestora.
Inclusiv în situația în care ne aflăm în fața unei plăți voluntare din partea debitorului, acesta va fi ținut în continuare să suporte cheltuielile de executare stabilite sau efectuate de la data înregistrării cererii și până la data realizării obligației stabilite prin titlul executoriu. Cu toate acestea, dacă debitorul somat execută obligația imediat sau în termenul acordat de lege, acesta nu va fi obligat să suporte decât cheltuielile ocazionate de îndeplinirea actelor de executare efective, onorariul executorului judecătoresc și, în unele cazuri, onorariul avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de acesta. În conformitate cu legislația în vigoare, sunt considerate cheltuieli de executare următoarele:
- taxele de timbru necesare declanşării executării silite;
- onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
- onorariul avocatului în faza de executare silită;
- onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului;
- cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită;
- cheltuielile de transport;
- alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.
Executorul judecătoresc este cel care stabilește pe baza dovezilor prezentate, prin încheiere, sumele datorate ce urmează a fi achitate, iar partea interesată are posibilitatea, prin intermediul contestației la executare, să cenzureze aceste sume. În situația mai puțin plăcută în care sumele stabilite nu pot fi recuperate de la debitor din lipsa bunurilor urmăribile, acestea vor fi suportate de către creditor.