Completarea hotărârii este un mijloc prin care atât reclamantul, cât și pârâtul au posibilitatea de a cere instanței să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, în ipoteza în care instanța a omis acest fapt. Termenul în care se poate formula cererea de completare a unei hotărâri este același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, termenul este de 15 zile și curge de la momentul pronunțării.
Acest tip de cerere se va soluționa de urgență, conform art. 144 Cod de procedură civilă, cu citarea părților, printr-o hotărâre separată. Prevederile acestui articol se vor aplica și dacă instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.
Inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunțat asupra acestui tip de cerere, considerând că această procedură este expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care impune în sarcina instanțelor obligația de a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere cu care fost învestit, prin efectul cererii de chemare în judecată. (Decizia nr. 1009 din 27 februarie 2013 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect cerere de completare a dispozitivului hotărârii)