Codul de procedură penală reglementează la art. 202 alin. (4) măsurile preventive ce pot fi dispuse pe parcursul procesului penal. Aceste măsuri se dispun față persoanele cu privire la care există suspiciuni rezonabile că au comis o infracţiune. Scopul lor este acela de a asigura buna desfăşurare a procesului penal, de a preveni comiterea unor noi infracţiuni sau de a împiedica inculpatul să se sustragă de la urmărire sau judecată.
În funcţie de gradul de periculozitate al inculpatului, precum şi de gravitatea faptei pentru care este urmărit, se va putea dispune una dintre măsurile prevăzute la art. 202 alin. (4) Cod de proc. pen., respectiv: reţinerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune, arestul la domiciliu şi arestarea preventivă.
Ce este controlul judiciar?
Controlul judiciar este, aşadar, o măsură preventivă. Prin raportare la celelalte măsuri prevăzute la art. 202 alin. (4) Cod de proc. pen., controlul judiciar este cea mai blândă măsură preventivă întrucât aceasta nu presupune lipsirea de libertate a inculpatului. Conţinutul, durata şi modalitatea de aplicare a controlului judiciar sunt reglementate de art. 211 – 215¹ Cod de proc. pen.
Astfel, conform art. 215 alin. (1) Cod de proc. pen., pe durata controlului judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
“a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat”.
Organul judiciar care dispune măsura poate stabili, pe lângă obligațiile enumerate mai sus, una sau mai multe măsuri dintre cele prevăzute la alin. (2) al aceluiași text normativ, în funcție de tipul și gravitatea faptei comise, precum și de alte împrejurări ce țin de persoana inculpatului:
”a) să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia;
b) să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
c) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) să nu revină în locuinţa familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori ori experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta;
f) să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;
g) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicării;
h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;
i) să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;
k) să nu emită cecuri.”
Odată stabilite obligațiile inculpatului, organul judiciar va trimite acestuia o copie a actului prin care s-a dispus măsura în care se precizează și faptul că încălcarea oricărei obligații va putea conduce la înlocuirea măsurii controlului judiciar cu una mai severă. În cazul stabilirii obligației de a nu părăsi o anumită limită teritorială (art. 215 alin. (2) lit. a) CPP), organul judiciar va trimite o copie a actului și unității de poliție în a cărei rază de circumscripție își are domiciliul inculpatul, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, Poliției de Frontieră, precum și, dacă inculpatul nu este cetățean român, Inspectoratului General pentru Imigrări.
Pe parcursul urmăririi penale, aceste obligații pot fi înlocuite, schimbate sau îndepărtate de către procuror din oficiu sau la cererea inculpatului, însă numai pentru motive temeinice și doar după ascultarea inculpatului. Împotriva ordonanței procurorului prin care se impun obligații noi sau prin care se dispune înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial se poate formula plângere la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.
Controlul judiciar cât durează?
Conform Codului de procedură penală, controlul judiciar se dispune de către judecător sau procuror pentru o perioadă de până la 60 de zile. În măsura în care motivele pentru care s-a dispus măsura controlului judiciar se mențin, acesta se poate prelungi pe perioade succesive de până la 60 de zile. Măsura se poate prelungi ori de câte ori este necesar, însă durata totală a măsurii (de când a fost dispusă prima dată și până la finalul ultimei prelungiri) nu poate depăși:
- Un an – dacă infracțiunea pentru care inculpatul este urmărit se pedepsește cu închisoarea de până la 5 ani sau amendă;
- 2 ani – dacă infracțiunea pentru care inculpatul este urmărit se pedepsește cu închisoarea mai mare de 5 ani sau detențiunea pe viață.
În procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, judecătorul de cameră preliminară respectiv instanța de judecată poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe o durată de cel mult 60 de zile.
Durata totală a controlului judiciar în cursul judecății în primă instanță nu poate depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.
Ce se întâmplă după controlul judiciar?
Conform Codului de procedură penală, ”Măsurile preventive încetează de drept:
a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;
b) în cazurile în care procurorul dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;
c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;
d) în alte cazuri anume prevăzute de lege.”
De asemenea, măsura controlului judiciar va înceta când motivele care au stat la baza dispunerii măsurii au încetat, măsura fiind ridicată de judecător din oficiu sau la cererea inculpatului după audierea acestuia.
Efectele măsurii controlului judiciar încetează și în situația în care se dispune înlocuirea controlului judiciar cu o altă măsură preventivă.
Astfel, în funcție de cauza de încetare a controlului judiciar, după acest moment pot urma diverse ipoteze:
- Lipsa oricărei măsuri preventive luate față de inculpat – în situația în care a expirat termenul pentru care a fost dispusă măsura și nu se impune prelungirea acesteia sau dispunerea unei alte măsuri preventive;
- Imposibilitatea dispunerii oricărei măsuri preventive (pentru aceeași faptă) față de persoana cu privire la care procurorul a dispus o soluție de neurmărire/netrimitere în judecată, ori instanța de judecată a dispus o soluție de achitare, de încetarea procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere sau de condamnare cu executare. Cu toate acestea, chiar dacă măsura controlului judiciar încetează, în cazurile în care se dispune amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere vor trebui respectate obligațiile care intră în conținutul acestora pe perioada termenului de supraveghere. Totodată, dacă se dispune condamnarea cu executare, inculpatul va trebui să execute pedeapsa, care poate fi o amendă penală sau pedeapsa cu închisoarea.
- Executarea obligațiilor care intră în conținutul măsurii preventive cu care a fost înlocuită controlul judiciar – spre exemplu în situația în care inculpatul își încalcă obligațiile prevăzute de art. 215 alin. (1) Cod de proc. pen. și drept consecință se dispune înlocuirea controlului judiciar cu arestul la domiciliu.