Răspunderea disciplinară – art. 247 Codul muncii
În ceea ce privește relația existentă între angajator și angajat, este cunoscut faptul că persoana care angajează se află pe o poziție de superioritate față de cel pe care l-a angajat, având în competență anumite atribuții care îi conferă această prerogativă.
Astfel, această idee este reluată și în cadrul art. 10 din Codul Muncii, care definește contractul individual de muncă drept acel contract în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
În acest sens, potrivit art 247 Codul muncii, în baza contractului de muncă, angajatorul dispune și de o prerogativă disciplinară, prin intermediul căruia are dreptul de a controla conduita salariatului și de a-l sancționa disciplinar ori de câte ori constată că acesta a săvârşit o abatere disciplinară.
În continuare, alin. (2) al art 247 Codul muncii, califică abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Răspunderea disciplinară are un caracter preventiv și educativ, motiv pentru care, atunci când se impune sancționarea salariatului care săvârșește o abatere disciplinară, este necesară individualizarea faptei săvârșite de acesta, ținând cont de criteriile enunțate de art 250 Codul Muncii, printre care se evidențiază:
- împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
- gradul de vinovăţie a salariatului;
- consecinţele abaterii disciplinare;
- comportarea generală în serviciu a salariatului;
- eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
În continuare, potrivit alin. (1) art 248 Codul Muncii, sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:
- avertismentul scris;
- retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
- reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;
- reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
- desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Mai mult, alin. (3) al aceluiași articol prevede că sancţiunea disciplinară urmează să fie radiată de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen. Radierea sancţiunilor disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă.
Exemple de abateri disciplinare
Pentru ca unui salariat să îi fie atrasă răspunderea disciplinară, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- calitatea de salariat al unității în baza unui contract de muncă;
- existența unei fapte ilicite;
- săvârșirea faptei cu vinovăție;
- un rezultat dăunător;
- legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și rezultatul produs.
Printre acțiunile sau inacțiunile realizate de un angajat care pot atrage răspunderea disciplinară, se pot enumera:
- consumul de alcool în timpul programului de lucru;
- violența împotriva unui coleg, superior, subordonat, client, persoana aflată în vizită în unitate, în timpul programului de lucru și pe suprafața unității de lucru;
- sustragerea de bunuri ale companiei;
- punerea în pericol a celorlalți salariați;
- nerespectarea programului de lucru;
- nerespectarea instrucțiunilor primite de la superiori;
- săvârșirea unor fapte de concurență neloială;
- absența nemotivată de la programul de lucru;
- părăsirea nemotivată a locului de muncă în interes personal.
Astfel, în măsura constatării săvârșirii uneia dintre faptele menționate anterior, angajatorul va putea proceda la deschiderea procedurii răspunderii disciplinare a angajatului și, implicit, la aplicarea unei sancțiuni.
