Ce înseamnă autoritate de lucru judecat?
Conform Codului de procedură civilă, autoritate de lucru judecat este un efect al hotărârilor judecătoreşti care presupune că o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată, prezumându-se că prima hotărâre este în acord cu adevărul şi nu poate fi contrazisă. Cu alte cuvinte, o problemă juridică deja soluţionată în cadrul unui litigiu, printr-o hotărâre judecătorească, nu mai poate face obiectul unui nou litigiu având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Autoritate de lucru judecat NCPC
La articolele 430 – 432 din Codul de procedură civilă reglementează instituţia autorităţii de lucru judecat. Acesta stabileşte faptul că hotărârile judecătoreşti au autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte chestiunile care au fost soluţionate prin acestea. În cursul procesului, oricare dintre părţi poate opune celeilalte autoritatea de lucru judecat a unui litigiu anterior dacă acesta are legătură cu soluţionarea cauzei actuale. Excepţia de autoritate de lucru judecat poate fi invocată de către instanţă sau de către părţi în orice moment al procesului.
Regula este că hotărârile judecătoreşti au autoritate de lucru judecat dacă îndeplinesc două condiţii cumulative: să fie pronunţate în materie contencioasă şi să fie pronunţate de instanţele române. Există totuşi anumite situaţii, prevăzute expres de lege, care impun o serie de precizări.
În general, în urma pronunţării unei hotărâri, părţile au la dispoziţie căile de atac, putând face apel şi, sau, după caz, recurs. În aceste cazuri, hotărârea iniţială are autoritate de lucru judecat provizorie, urmând ca noua hotărâre pronunţată în cadrul apelului sau recursului să o înlocuiască pe prima, urmând să aibă autoritate de lucru judecat.
De asemenea, există situaţii în care, din cauza prejudiciilor iminente, instanța pronunţă hotărâri provizorii. Acestea nu au autoritate de lucru judecat, cauzele urmând a fi în continuare cercetate pentru a fi definitiv soluţionate.
O ultimă situaţie pe care o menţionează Codul de procedură civilă este aceea a hotărârilor atacate cu contestaţie în anulare sau revizuire (căile extraordinare de atac). Precum în cazul hotărârilor provizorii, de asemenea, acestea îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce vor fi înlocuite.
Autoritate de lucru judecat tripla identitate
Această triplă identitate o deducem din art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă: “Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.” Aşadar, este nevoie să existe identitate de părţi, cauză şi obiect pentru ca o hotărâre judecătorească să aibă autoritate de lucru judecat într-un litigiu ulterior.
Identitatea de părţi se referă la demararea unui nou litigiu între aceleaşi părţi privite din punct de vedere al calităţii lor juridice, ci nu a prezenţei fizice efective (chiar dacă într-un litigiu una dintre părţi a fost prezentă personal şi în celălalt a avut un reprezentant, calitatea juridică aparţine aceeaşi persoane).
Identitatea de obiect se referă la scopul urmărit prin demararea litigiului, adică la pretenţiile concrete ale părţilor.
Nu în ultimul rând, identitatea de cauză se referă la temeiul juridic pe care se bazează pretențiile reclamanţilor. Aceasta este poate cea mai dificil de identificat dintre cele trei pentru că ea este adesea confundată cu cauza acţiunii sau dreptul subiectiv propriu-zis. Aşadar, cauza se referă la fundamentul dreptului, precum şi la împrejurările de fapt care au condus la promovarea acţiunii.
Autoritate lucru judecat considerente
Conform art. 425 din Codul de procedură civilă, considerentele fac parte, alături de partea introductivă şi dispozitiv, din structura unei hotărâri judecătoreşti. Considerentele reprezintă circumstanţele cauzei care au dus la soluţia prevăzută în hotărârea judecătorească. În această categorie intră elementele relevante ale stării de fapt stabilite pe baza administrării probelor, susţinerile şi pretenţiile părţilor, precum şi motivele de drept şi de fapt care au stat la baza soluţiei de admitere sau, după caz, de respingere a cererilor înaintate de părţi.
Respingerea acțiunii ca nedovedită autoritate de lucru judecat
Astfel cum am stabilit mai devreme, pentru a se invoca autoritatea de lucru judecat este nevoie de existenţa triplei identităţi (de părţi, obiect şi cauză). În cazul în care aceste 3 elemente nu sunt îndeplinite în mod cumulativ (spre exemplu, este posibil să existe identitate de părţi şi obiect, dar nu şi de cauză, cele două litigii având temeiuri legale diferite), acţiunea va putea fi înaintată şi soluţionată. Dacă însă faţă de aceasta se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat, acţiunea în cauză va fi respinsă ca nedovedită, nefiind îndeplinite toate cele 3 elemente ale autorităţii de lucru judecat.
Hotărârea penală are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile?
Articolul 28 din Codul de procedură penală răspunde la această întrebare: “Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.”
Cu alte cuvinte, instanţa civilă nu se poate pronunţa cu privire la fapta săvârşită şi nici la persoana care se face vinovată de aceasta. Aşadar, hotărârea penală are autoritate de lucru judecat din punct de vedere al evenimentelor petrecute.
Mai departe însă, instanţa civilă se poate pronunţa cu privire la existenţa şi întinderile prejudiciilor cauzate chiar dacă procesul penal a încetat sau persoana a fost achitată. Acest lucru se datorează faptului că pentru infracţiuni, persoanele răspund penal, aşadar răspund pentru faptele penale concret săvârşite. Dacă acestea au acţionat în baza unei cauze justificative sau de neimputabilitate sau dacă se constată în timpul procesului că fapta nu are de fapt caracter penal, ele vor fi achitate. Însă, în baza răspunderii delictuale civile, chiar dacă o anumită faptă nu are caracter penal şi nu va fi, deci, pedepsită, prejudiciul cauzat există şi trebuie reparat de cel căruia i se datorează.
În concluzie, hotărârea penală are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, însă cu anumite limitări. De asemenea, din interpretarea textului înţelegem că doar hotărârile penale definitive au autoritate de lucru judecat.
Excepția autorității de lucru judecat
Excepţia autorităţii de lucru judecat este reglementată la articolul 432 din Codul de procedură civilă: “Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.”
Autoritatea de lucru judecat este unul dintre mecanismele prin care se asigură buna administrare a justiţiei, având, deci, caracter de ordine publică. Astfel, aceasta este o excepţie absolută la care nu se poate renunţa şi care poate fi invocată în cursul procesului de către părţi sau de către instanţă dacă constată tripla identitate, având ca efect paralizarea procesului (respingerea sau anularea cererii, stingerea procesului etc.). Odată admisă excepţia, cererea părților care au nesocotit dispoziţiile legale cu privire la autoritatea de lucru judecat (părţile care erau conştiente de existenţa triplei identităţi şi pe care totuşi, nu au invocat-o) va fi respinsă în întregime chiar dacă iniţial fusese admisă în parte.
Până când se poate invoca excepția autorității de lucru judecat?
Raportat la prevederile art. 432 din Codul de procedură civilă, excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată “în orice stare a procesului”, inclusiv în faţa instanţei de recurs. Acest fapt este tot o consecinţă a caracterului absolut (de ordine publică) a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
