Divorțul în lipsă este o opțiune legală disponibilă în situațiile în care unul dintre soți nu poate să se prezinte la termenele de judecată. În această procedură, instanța poate continua procesul și poate pronunța divorțul fără prezența fizică a ambilor soți, asigurând în același timp respectarea drepturilor procedurale ale acestora.
Divorțul în lipsă
Conform art. 915 din Codul de procedură civilă, competența de a soluționa cererea de divorț revine judecătoriei din circumscripția în care se află ultima locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut o locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei respective, competența revine judecătoriei din circumscripția în care își are locuința pârâtul. În cazul în care pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, cererea se depune la judecătoria din circumscripția în care își are locuința reclamantul.
În situația în care nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui acord expres între părți, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București.
Conform art 916 din Codul de procedură civilă, cererea de divorț trebuie să includă, pe lângă informațiile generale necesare pentru orice cerere de chemare în judecată, detalii despre copiii minori ai soților sau adoptați de aceștia. Dacă nu există copii minori, acest fapt trebuie menționat explicit în cerere. Cererea trebuie să fie însoțită de o copie a certificatului de căsătorie și, după caz, de copii ale certificatelor de naștere ale copiilor minori. De asemenea, la cerere se poate atașa, dacă există, înțelegerea soților rezultată din mediere cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului.
Pe lângă desfacerea căsătoriei, instanța de divorț va soluționa și cereri accesorii precum:
- exercitarea autorității părintești
- contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor
- locuința copilului
- dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul
- numele soților după divorț
- locuința familiei
- despăgubiri pentru prejudiciile materiale sau morale suferite
- obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți
- încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității de bunuri și partajul acestora.
În vederea pronunțării divorțului, conform art. 921, părțile trebuie să se înfățișeze, de regulă, personal în fața instanței.
Există însă excepții, cum ar fi în cazul în care unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, beneficiază de tutelă specială, are reședința în străinătate sau se află într-o altă situație care îl împiedică să se prezinte personal. În aceste cazuri, soțul în lipsă se poate înfățișa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.
Cu toate acestea, dacă soțul are calitatea de reclamant și lipsește nejustificat de la termenul de judecată în primă instanță și se înfățișează doar soțul pârât, cererea va fi respinsă ca nesusținută. Această prevedere subliniază importanța prezenței reclamantului sau a unui reprezentant legal pentru a evita respingerea cererii de divorț.
În vederea soluționării cererii de divorț, atât soțul reclamant, cât și cel pârât vor si citați pentru a se prezenta (personal ori prin reprezentant) în fața instanței de judecată.
Art. 923 prevede că, dacă procedura de citare a soțului pârât a fost îndeplinită prin afișare și acesta nu se prezintă la primul termen de judecată, instanța va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul locuiește la adresa indicată în cerere. Dacă se constată că pârâtul nu locuiește la adresa respectivă, instanța va dispune citarea acestuia la locuința sa efectivă, precum și, dacă este cazul, la locul său de muncă.
Dacă unul dintre soți nu poate fi găsit sau refuză să se prezinte, instanța poate continua procesul în lipsa acestuia, cu condiția ca citațiile să fie comunicate în mod legal.
Cât durează un divorț în lipsă?
Durata unui divorț în lipsă poate varia semnificativ, influențată de mai mulți factori, inclusiv complexitatea cazului, depunerea documentelor necesare solicitate de către instanță, volumul de muncă al instanței și respectarea procedurilor legale. În general, procesul de divorț în lipsă poate dura între câteva luni și un an sau mai mult.
Durata unui divorț în lipsă poate varia semnificativ în funcție de mai mulți factori:
- complexitatea cazului. Cazurile cu multe aspecte de rezolvat, cum ar fi partajul bunurilor sau stabilirea modului de exercitare al autorității părintești – program de vizită, contribuția părinților la cheltuielile privind creșterea și educarea copilului, locuința copilului, pot prelungi durata procesului.
- dificultățile în citarea pârâtului pot întârzia procesul.
- apelul. În cazul în care sentința prin care prima instanță a pronunțat divorțul este atacată, durata procesului de divorț se va prelungi până la soluționarea apelului de către instanța superioară competentă.
Astfel, pentru a răspunde la întrebare, în general, un divorț în lipsă poate dura de la câteva luni până la un an sau mai mult. Procedurile inițiale, citările, termenele de judecată și eventualele apeluri contribuie la această variație în durată. Este important ca părțile implicate să fie bine informate și pregătite pentru un proces care poate necesita timp.
Citește și ce bunuri nu se împart la divorț?
