Cu titlu preliminar, noțiunea de opțiune succesorală desemnează posibilitatea discreționară a succesibilului de a alege între a-și apropria sau nu, calitatea de moștenitor, în termenul și condițiile prevăzute de lege. În acest sens, cu titlu de regulă în materie, cităm cuprinsul art. 1.106 Cod Civil: „Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine.”
În conformitate cu legea civilă, acceptarea moștenirii poate fi tacită sau expresă, cea din urmă fiind realizată prin însușirea calității de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată. În acest sens, arătăm că, în conformitate cu art. 1.109 Cod Civil:„ În situația în care acceptarea este făcută printr-un înscris autentic, declarația de acceptare se va înscrie în registrul național notarial, ținut în format electronic, potrivit legii.”
Totuși, renunțarea la moștenire va fi întotdeauna expresă, fără să fie posibil ca aceasta să se presupună, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege. Or, în lumina dispozițiilor legale aplicabile în materie, declarația de renunțare la moștenire se face numai în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, în condițiile legii.
Art. 1.120 alin. (3) Cod Civil ne arată că: „Pentru informarea terților, declarația de renunțare se va înscrie, pe cheltuiala renunțătorului, în registrul național notarial, ținut în format electronic, potrivit legii.”
Registrul public la care se face trimitere în cuprinsul textelor legale antecitate este reprezentat de Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale, purtând abrevierea RNNEOS, care funcționează în cadrul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.
RNNEOS cuprinde mențiuni de înregistrare a tuturor actelor notariale de acceptare sau renunțare la moștenire, precum atestă art. 107 alin. (7) din Legea nr. 36 / 12 /1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale:„ Declarațiile de opțiune succesorală se înscriu în registrul special (RNNEOS) prevăzut la art. 164”
Înscrierea declarațiilor de opțiune succesorală se realizează în vederea opozabilității acestora față de terți, precum și în scop informativ în cadrul procedurilor succesorale, RNOS cuprinzând următoarele informații:
- numărul şi data adresei de comunicare din partea biroului notarial și a autentificării declarației;
- datele notarului public care a autentificat declaraţia şi localitatea în care își are stabilit sediul;
- tipul actului (declarație de acceptare/renunțare);
- numele şi prenumele defunctului, locul și data decesului, cât și ultimul domiciliu al acestuia;
- numele, prenumele și domiciliul declarantului
- data și locul naşterii defunctului (zi/lună/an);
- codurile numerice personale ale defunctului şi declarantului, în eventualitatea în care sunt cunoscute;
- numele şi prenumele părinţilor defunctului și declarantului.
Consultarea RNNEOS reprezintă o obligație pentru notarul public care instrumentează procedura succesorală, a cărei îndeplinire este necesară în vederea tranșării situației concrete a fiecărui moștenitor al defunctului, fie el legal sau testamentar, astfel:
- notarul public verifică înregistrările opțiunilor succesorale în RNNEOS și ia act de înscrisurile de opţiune succesorală prezentate de părţi şi consemnează opţiunile succesorale ale moştenitorilor prezenţi.
- notarul public, în baza declaraţiilor părţilor, a documentelor prezentate de aceștia şi a dovezilor eliberate de RNNEOS stabileşte dacă succesorii au acceptat în termen, în mod expres sau tacit, moştenirea sau legatul.
În acest sens amintim și art. 238 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.36/1995 care enumeră expres și limitativ o serie de acte care nu pot lipsi din procesul de dezbatere a succesiunii, oferindu-i totodată notarului public și o marjă de apreciere asupra necesității anumitor acte, respectiv: „Până la termenul stabilit pentru dezbateri, notarul public are obligaţia de a solicita şi a obţine documentaţia necesară cu privire la:
a) opţiunile succesorale ale succesibililor, înscrise în RNNEOS;
b) liberalităţile înscrise în RNNEL;
c) regimul matrimonial înscris în RNNRM;
d) datoriile şi creanţele autorului succesiunii, înscrise în RNNEC;
e) situaţia juridică şi fiscală a bunurilor care fac obiectul masei succesorale, rezultată din titluri de proprietate, extrase de carte funciară de informare pentru bunurile intabulate, certificate de atestare fiscală şi alte acte referitoare la situaţia bunurilor defunctului;
f) acte de stare civilă pe care le apreciază ca fiind necesare dezbaterii succesiunii.”
În final, arătăm că, obligația de consultare a RNNEOS intervine și în cazul litigiilor succsesorale, mai exact atunci când succsesiunea nu se dezbate în cadrul procedurii notariale, ci prin instanța de judecată. Astfel, conform Codului de Procedură Civilă, reclamantul la învestirea instanței cu o cerere având ca obiect dezbaterea succesiunii, va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul Civil, printre care se numără RNNEOS, fiind o etapă prealabilă obligatorie.
