vineri, iunie 14, 2024
Dicționar JuridicCConcediu pentru formare profesională

Concediu pentru formare profesională

Concediul pentru formare profesională este una dintre modalitățile de suspendare a contractului individual de muncă la inițiativa salariatului. Acesta este un drept al salariatului care se materializează în posibilitatea de a-și suspenda contractul individual de muncă pe o perioadă determinată în vederea formării sale profesionale. Acest drept constituie o facultate a salariatului, în sensul că el poate beneficia de acest concediu, dar nu este obligat să o facă.

Fiind un drept al salariatului, concediul pentru formare profesională fără plată se acordă la cerere, astfel că pentru obținerea acestuia, salariatului trebuie, în principiu, să formuleze o cerere scrisă pe care să o adreseze angajatorului său cu cel puțin o lună înainte de intrarea efectivă în concediu. 

Raportat la prevederile art. 156 din Codul muncii, această cerere trebuie să precizeze în mod expres și obligatoriu următoarele aspecte: 

  • data de începere a stagiului de formare profesională; 
  • domeniul și durata acestuia;
  • denumirea instituției de formare profesională.

De regulă, angajatorul este obligat să acorde concediul de formare profesională salariatului care a îndeplinit toate cerințele formulate de lege. Numai în mod excepțional, angajatorul poate refuza cererea salariatului în situația în care absența acestuia ar aduce un prejudiciu grav activității profesionale. În orice alte situații, atât timp cât salariatul își îndeplinește obligațiile cerute de lege, acesta va putea beneficia de concediul pentru formare profesională.

Potrivit Codului muncii, concediile pentru formare profesională se pot acorda cu sau fără plată. Regula este că ele se acordă fără plată, caz în care se va urma procedura descrisă în paragraful anterior. 

Însă, legea reglementează o situație în care concediul pentru formare profesională va fi plătit. Anumite profesii impun efectuarea de stagii de formare profesională, astfel că acestea sunt obligatorii pentru angajați. În astfel de situații, în măsura în care angajatorul nu şi-a respectat obligaţia de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesională în condiţiile prevăzute de lege, acesta va fi obligat să îi acorde un concediu de formare profesională plătit. Conform prevederilor legale din materie, acest concediu nu poate depăși 10 zile lucrătoare, respectiv 80 de ore.

În această ipoteză, salariatul va depune cererea prevăzută în paragraful anterior, respectând, de asemenea, și termenul de o lună pentru prezentarea acesteia în fața angajatorului. Atât perioada în care se va desfășura concediul pentru formare profesională, cât și cuantumul indemnizației pentru concediu se vor stabili de comun acord. 

În cazul concediului pentru formare profesională fără plată, legea stabilește că efectuarea concediului se poate realiza și fracționat în cursul unui an calendaristic, pentru susținerea examenelor de absolvire a unor forme de învățământ sau pentru susținerea examenelor de promovare în anul următor în cadrul instituțiilor de învățământ superior. 

Raportat la durata concediului pentru formare profesională, Codul muncii prevede că aceasta nu poate fi dedusă din durata concediului anual de odihnă. Acest lucru este reglementat astfel pentru că legea asimilează concediul pentru formare profesională unei perioade obișnuite de muncă din punctul de vedere al drepturilor salariatului, altele decât dreptul la salariu. 

Articole utile:

Termeni Similari