Purtare abuzivă este reglementată în Partea Specială a Codului penal, fiind prevăzută de art. 296. În forma ei de bază, constă în întrebuințarea ”de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu”. Același articol prevede la alineatul (2) o agravantă a acestei infracțiuni constând în comiterea acesteia prin ameninţare ori loviri sau alte violenţe.
Rațiunea incriminării infracțiunii de purtare abuzivă o reprezintă asigurarea respectului față de persoanele cu care funcționarul intră în contact în cadrul relațiilor de serviciu și o bună desfășurare a raporturilor de serviciu. În subsidiar, se urmărește protejarea relațiilor sociale în care ar putea fi aduse prejudicii valorilor sociale precum onoarea, demnitatea, viața, integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
Trebuie evidențiat încă de la început că subiectul activ al infracțiunii de purtare abuzivă poate fi orice persoană care se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Acesta poate fi funcționarul public sau persoanele asimilate acestora.
În plus, atragem atenția asupra faptului că purtarea abuzivă este o infracțiune pur comisivă, așadar, în varianta tip, prevăzută la alin. (1) al art. 296 din Codul penal, se poate săvârși numai printr-o acțiune și anume prin întrebuințarea de cuvinte jignitoare.
Sancționare purtare abuzivă
În ceea ce privește modalitatea de sancționare a infracțiunii de purtare abuzivă, pentru forma tip a acesteia se prevede sancționarea cu pedeapsa închisorii de la o lună la 6 luni alternativ cu amenda.
Pentru forma agravată, reglementată de alin. (2) al art. 296 C.pen, săvârșită prin amenințare ori prin loviri sau alte violențe, limitele speciale de pedeapsă de la alin. (1) se majorează cu o treime.
Purtare abuzivă – plângere prealabilă
Plângerea prealabilă este actul procesual penal prin care o persoană vătămată ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni sesizează organele de urmărire penală, manifestându-și, astfel, dorința de tragere la răspundere a persoanei care va fi găsită vinovată.
Conform art. 295 alin. (1) din Codul de Procedură Penală, pentru unele infracțiuni prevăzute expres de legea penală, punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Însă nu toate infracțiunile necesită înaintarea unei plângeri prealabile. Necesitatea introducerii unei plângeri prealabile va fi întotdeauna menționată expres în norma de incriminare pentru infracțiunea respectivă.
Astfel, având în vedere că norma de incriminare pentru purtarea abuzivă nu prevede obligativitatea plângerii prealabile, nici pentru forma de bază de la alin. (1), nici pentru cea agravată de la alin. (2) nu este necesară introducerea unei plângeri prealabile pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
În cazul formei agravate, prevăzută de alin. (2) al art. 296 C.pen., vor fi absorbite infracțiunile de amenințare ori lovire sau alte violențe, după caz.
Atragem însă atenția asupra ipotezelor în care subiectul activ al infracțiunii nu este o persoană aflată în exercițiul atribuțiilor de serviciu. În aceste cazuri, se va reține distinct comiterea infracțiunii de amenințare de la art. 206 Cod penal, respectiv comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe de la art. 193 Cod penal.
Într-adevăr pentru infracțiunile antereferite, conform normelor de incriminare menționate anterior, va fi necesară introducerea plângerii prealabile pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
Purtare abuzivă – împăcare
Instituția juridică a împăcării este prevăzută la art. 159 din Codul penal, condițiile în care aceasta este incidentă fiind prevăzute de alin. (1) al acestui articol.
Prima condiție este ca acțiunea penală să fie pusă în mișcare din oficiu, respectiv organele de urmărire penală să nu fi fost sesizate prin plângere sau denunț.
A doua condiție presupune ca norma de incriminare în discuție să prevadă expres posibilitatea împăcării, fapt ce nu se confirmă în cazul infracțiunii de la art. 296 Cod penal.
Așadar, având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres posibilitatea împăcării, în cazul infracțiunii de purtare abuzivă această instituție nu va opera pentru niciuna dintre formele acesteia.
Clasare purtare abuzivă
Instituția clasării este reglementată la art. 315 din Codul de Procedură Penală reprezentând soluția procesuală pe care o poate da procurorul în cursul urmăririi penale la momentul finalizării acesteia, fiind dispusă prin ordonanță de clasare.
Ipotezele în care intervine clasarea sunt enumerate de același articol care reglementează instituția. Astfel, clasarea poate fi dispusă atunci când fie „nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării” ori atunci când „există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)”.
Astfel, în cazul infracțiunii de purtare abuzivă poate opera clasarea, întrucât, datorită naturii sale procedurale, această instituție nu necesită o precizare expresă în norma de incriminare a unei infracțiuni pentru a fi incidentă.
