Ce înseamnă insolvența persoanei fizice?
Insolvența reprezintă acea stare a patrimoniului unei persoane (debitor) care se caracterizează prin insuficiența disponibilităților bănești necesare pentru plata datoriilor.
Insolvența persoanei fizice se va prezuma dacă în 90 de zile de la scadența obligației, aceasta nu a procedat la achitarea datoriilor existente, iar creditorul poate presupune cu ușurință, pe baza unor motive justificate, faptul că debitorul nici nu va avea un activ suficient de îndestulător încât să-și poată executa obligația în următoarele 12 luni.
Procedură insolvența persoanei fizice
Procedura pentru insolvența persoanei fizice se poate derula în trei modalități, toate reglementate de Legea 151/2015. Astfel, pe de-o parte, există o variantă extrajudiciară, denumită procedura insolvenței pe bază de plan de rambursare, prin care debitorul își exprimă disponibilitatea față de creditori de a executa obligația constând în restituirea creanței, integral sau eșalonat. Celelalte două proceduri presupun implicarea instanței de judecată, mai precis, urmarea procedurii judiciare a lichidării activelor sau procedura simplificată.
Procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare, presupune stabilirea de comun acord de către creditor și debitor a strategiei de stingere a creanței, care va cuprinde o serie de elemente precum: modalitatea de plată a datoriilor, cuantumul unei tranșe, termenele de plată, precum și măsurile ce vor putea fi luate de creditor dacă debitorul nu-și va respecta obligațiile de plată.
Procedura judiciară a lichidării activelor are caracter judiciar și presupune valorificarea bunurilor deținute de debitor în vederea acoperirii datoriilor existente ale acestuia.
Procedura simplificată de insolvență, la fel ca și procedura de lichidare a activelor, are caracter judiciar, însă aceasta nu implică vânzarea bunurilor debitorului în vederea acoperirii datoriilor. Procedura simplificată de insolvență5 presupune instituirea unor obligații în sarcina debitorului, pe o perioadă de trei ani, în scopul redresării acestuia pe plan financiar și ștergerea datoriilor pe care le-a avut.
Pot apela la această procedură:
- cei ce nu au bunuri sau venituri urmăribile;
- cei al căror cuantum al datoriilor este de cel mult 10 salarii minime pe economie;
- cei care au peste vârsta standard de pensionare sau care nu mai pot să muncească din punct de vedere fizic.
Cum se deschide procedura pentru insolvența persoanei fizice?
Pentru deschiderea procedurii de insolvență este necesară parcurgerea unor etape preliminare, respectiv:
- notificarea fiecărui creditor cunoscut despre intenţia de deschidere a procedurii insolvenței, prin orice mijloc de comunicare ce asigură confirmarea primirii cu cel puţin 30 de zile înainte de data depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei;
- obţinerea şi anexarea la cererea de deschidere a procedurii a dovezii că este angajat sau că desfăşoară o activitate producătoare de venituri;
- obţinerea şi anexarea la cerere a documentelor care să ateste veniturile din muncă şi cele asimilate acestora, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale ori reprezentând o altă categorie de prestaţii sociale, precum şi orice alte venituri;
- obţinerea şi anexarea la cerere a copiilor de pe declaraţiile fiscale aferente ultimilor 3 ani anterioare formulării cererii, a extrasului din cazierul judiciar şi cazierul fiscal la zi şi un raport complet de la Biroul de Credit, emis cu maximum 30 de zile înainte de data depunerii cererii;
- dacă are un alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale de bunuri, debitorul obţine, şi anexează un extras din Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale;
- debitorul întocmeşte şi anexează cererii o propunere de plan de rambursare a datoriilor care conţine cel puţin sumele pe care debitorul consideră că le va putea plăti periodic creditorilor săi.
Poate solicita deschiderea procedurii insolvenței orice persoană fizică care are domiciliul sau reședința în România de cel puțin 6 luni anterior depunerii cererii și care este de bună credință și nu urmărește pe această cale fraudarea creditorilor.
Există și 7 categorii de debitori ce nu pot opta pentru insolvența persoanei fizice:
- cel condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală;
- cel concediat în ultimii doi ani din motive ce îi sunt imputabile;
- cel a cărui procedură de insolvență pe bază de rambursare, pe bază de lichidare de active sau procedură simplificată a fost închisă, din motive imputabile acestuia, în ultimii 5 ani anterior deschiderii noii proceduri de insolvență;
- cel care, deși este apt de muncă, nu și-a găsit un loc de muncă și nu are alte surse de venit, sau care, din motive nejustificate, a refuzat ofertele de muncă primite;
- cel care a acumulat noi datorii prin cheltuieli ce nu îi erau necesare și care au fost făcute din simplă plăcere, deși știa faptul că se află în stare de insolvență;
- cel care a determinat cu intenție sau din culpă gravă starea de insolvență;
- cel care are deja o procedură de insolvență deschisă la data la care dorește deschiderea noii proceduri.
