Acţiunea confesorie este unul dintre mecanismele de apărare a dezmembrămintelor dreptului de proprietate. Acțiunea confesorie reprezintă echivalentul acţiunii în revendicare pentru deținătorul unui dezmembrământ în sensul că, prin acţiunea confesorie se solicită chiar recunoaşterea dreptului asupra bunului, precum şi obligarea pârâtului la încetarea tulburării exerciţiului acestui drept de către titularul său. Aşadar, diferenţa aesențială dintre cele două acţiuni este aceea că acţiunea în revendicare se utilizează pentru apărarea dreptului de proprietate (şi uneori pentru apărarea dreptului deplin de superficie), pe când, prin acţiunea confesorie se realizează protecţia celorlalte drepturi reale principale, adică a dezmembrămintelor. Acţiunea confesorie este, de regulă, prescriptibilă în termen de 10 ani. În cazul dreptului de superficie însă, acţiunea confesorie este imprescriptibilă.