Servitutea continuă este servitutea care este susceptibilă de a fi exercitată în mod continuu, fără a fi necesară fapta omului. Cu alte cuvinte, servitutea continuă este aceea în cazul căreia s-ar putea imagina o exercitare permanentă a acesteia. Spre exemplu, servitutea de a nu construi este una continuă pentru că fapta de a nu construi este exercitată permanent cât timp nu se construieşte nimic. Continuă este şi servitutea de vedere, pentru că, teoretic, fapta de a vedea pe terenul vecin, poate fi exercitată oricând, fără a fi necesar vreun efort sau vreo acțiune concretă din partea celui care beneficiază de această servitute.