Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, parţial, recursul declarat de judecătoarea Rădulescu Maria şi a decis, la 22 iunie 2026, reîncadrarea sancţiunii disciplinare aplicate iniţial de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Decizia vizează dosarul nr. 1296/1/2025 şi a modificat sancţiunea iniţială de excludere din magistratură în: mutare disciplinară pentru o perioadă efectivă de un an.
Completul de cinci judecători în materie civilă a pronunţat hotărârea după administrarea unui amplu probatoriu, reţinând, în unanimitate, existenţa unei abateri disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. În aceeaşi hotărâre, cu majoritate, instanţa a apreciat că faptele reclamate au constat în atitudini nedemne şi un tipar comportamental conflictual în relaţia cu colegii şi cu personalul grefei.
În motivarea deciziei, Înalta Curte a reţinut că, prin modul de manifestare la locul de muncă, recurenta a încălcat onoarea şi demnitatea profesiei, precum şi prestigiul funcţiei de judecător. Instanţa a subliniat impactul negativ al comportamentului asupra raporturilor de serviciu şi asupra climatului organizaţional, afectând buna desfăşurare a activităţii profesionale în instanţă. Iniţial, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a CSM, prin hotărâri din 12 martie, 9 aprilie şi 7 mai 2025 şi prin hotărârea nr. 3J din 20 mai 2025 (dosar nr. 11/J/2024), admisese acţiunea disciplinară pentru săvârşirea mai multor abateri, inclusiv cele prevăzute de art. 271 lit. g) teza I şi l), aplicând sancţiunea excluderii din magistratură conform art. 273 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2022.
După evaluarea probelor şi a circumstanţelor concrete stabilite în faza recursului, Completul de 5 judecători a admis recursul în sensul reducerii incidenţei faptelor reţinute, menţinând doar abaterea de la lit. b) a art. 271, şi a dispus reindividualizarea sancţiunii. Astfel, prin hotărârea definitivă, sancţiunea aplicată a fost înlocuită cu mutarea disciplinară pentru o perioadă efectivă de un an, măsură comună în jurisprudenţa disciplinară atunci când comportamentul lezant nu justifică excluderea, dar impune o restricţie profesională menită să protejeze ordinea şi prestigiul instanţei.
Instanţa supremă a reafirmat, prin această decizie, principiile constante ale jurisprudenţei disciplinare: judecătorii, în exercitarea atribuţiilor lor, au obligaţia unei conduite echilibrate şi constructive, fundamentate pe respect şi bună-credinţă, pentru a ocroti imaginea justiţiei ca serviciu public. În motivare s-a arătat că standardele de integritate şi conduită specifice profesiei impun un comportament compatibil cu încrederea publică în actul de justiţie.
Hotărârea are efect direct asupra carierei judecătoarei vizate şi asupra organizării interne a instanţei în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, sancţiunea având rol sancţionator şi preventiv. De asemenea, decizia reprezintă un reper pentru alte proceduri disciplinare, concretizând criteriile de reindividualizare a sancţiunilor în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele concrete şi valorile instituţionale lezate.
Informaţiile publicate în comunicatul Biroului de Informare şi Relaţii Publice al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie stau la baza prezentului articol. Pentru detalii suplimentare, comunicatul iniţial este disponibil pe pagina oficială de Facebook a Înaltei Curţi: InaltaCurteDeCasatieSiJustitie.
