În articolul de față ne propunem să atingem subiectul infracțiunii prevăzute de art 193 Cod Penal – Lovirea sau alte violențe.
Art 193 C.pen se referă la infracțiunea de lovire sau alte violențe, încadrată la capitolul al II-lea care reglementează infracțiunile contra integrității corporale sau sănătății, care la rândul său face parte din infracțiunile contra persoanei.
Alin. (1) din art 193 C. pen prevede următoarele: „Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.” În analiza textului de lege, ne oprim în primul rând asupra obiectului infracțiunii pentru a înțelege care sunt valorile lezate la care face trimitere textul de lege. Obiectul juridic al infracțiunii de loviri sau alte violențe se referă la valoarea socială pe care o protejează în abstract norma analizată, iar în cazul nostru se ocrotește integritatea fizică sau sănătatea persoanei și relațiile sociale în legătură cu acestea. Obiectul material reprezintă elementul concret lezat de încălcarea art 193 C.pen, mai precis corpul persoanei în cauză.
Pentru a înțelege cine poate să fie tras la răspundere pentru încălcarea acestei norme, trebuie să analizăm atât subiectul activ al infracțiunii de loviri sau alte violențe, cât și cel pasiv. Subiectul activ este persoana care a săvârșit fapta direct și nemijlocit (în calitate de autor) ori a participat la săvârșirea infracțiunii (în calitate de instigator ori complice). Astfel, în cazul nostru, subiectul activ poate fi orice persoană fizică sau juridică care are capacitate penală, în formă de autorat, coautorat, instigator sau complice. Este important de reținut că în funcție de statutul subiectului activ, fapta poate lua diferite forme.
Pe lângă subiectul activ, analizăm și subiectul pasiv al infracțiunii, adică persoana care suferă consecințele nefaste ale încălcării legii. Aceasta poate fi orice persoană fizică în viață. În funcție de calitatea pe care o deține subiectul pasiv, fapta de lovire sau altă violență poate fi încadrată juridic diferit, aspect pe care îl vom analiza în continuare.
Calitatea specială a subiecților infracțiunii de lovire sau alte violențe
După cum am menționat anterior, calitatea subiectului pasiv sau activ poate influența încadrarea juridică a faptei, care la prima vedere pare a fi cea de la art 193 C.pen – lovirea sau alte violențe. Câteva exemple sunt esențiale în ilustrarea acestor posibilități. Dacă subiectul activ este mama, în cazul vătămării noului-născut, fapta se va pedepsi conform art. 200 C.pen „Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă”. Este de observat că în acest caz și subiectul pasiv are o calitate specială. Pentru a exemplifica modalitatea în care subiectul pasiv cu o anumită calitate poate schimba încadrarea juridică, propunem spre analizare infracțiunea prevăzută de art. 257 C.pen „Ultrajul”. Această infracțiune poate fi comisă numai împotriva unui funcționar public care se află în exercitarea autorității publice. Prin urmare, dacă o persoană comite loviri sau alte violențe împotriva unui funcționar public care se află în exercitarea autorității publice, aceasta va fi sancționată pentru comiterea infracțiunii de ultraj, care absoarbe infracțiunea de loviri și alte violențe. Totodată, dacă persoana vătămată este un membru de familie, făptuitorul va fi sancționat pentru infracțiunea de violență în familie (art. 199 C.pen.).
Comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe
Este important de reținut că această infracțiune poate fi comisă atât printr-o acțiune, cât și printr-o inacțiune. Când discutăm despre faptele de lovire sau alte violențe comise printr-o acțiune, precizăm că acestea trebuie să fie cauzatoare de suferințe pentru a fi incident alin. (1) de la art 193 C.pen lovirea sau alte violențe. Dacă fapta este comisă prin lovire, se va considera automat că pentru victimă au existat suferințe fizice. În cazul în care fapta a fost comisă prin alte violențe decât lovirea directă a victimei, suferințele fizice trebuie dovedite.
Modalitatea de comitere a acestei infracțiuni prin omisiune (abținere) este posibilă atunci când subiectul activ nu își îndeplinește o obligație sau nu ia o măsură de protecție. Aceasta poate fi incidentă în situația în care un muncitor, deși avea obligația de a marca cu semn de avertizare o groapă, nu o face, iar persoana vătămată se accidentează în acel loc.
Pentru a avea o reprezentare completă a art 193 C.pen – lovirea sau alte violențe, trebuie să analizăm și alin. (2), care prevede forma agravată a infracțiunii, pedepsită mai aspru: „Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.”.
Explicațiile menționate până acum rămân valabile și în cazul alin. (2), dar criteriul de diferențiere este reprezentat de numărul de zile de îngrijiri medicale care este necesar victimei pentru recuperare. Atât timp cât este necesară chiar și o singură zi de îngrijiri medicale, atunci se va reține alin. (2) al art 193 C.pen. despre care discutăm. Zilele de îngrijiri medicale sunt criteriul de diferențiere între alin. (1) și alin. (2) art 193 C.pen – lovirea sau alte violențe, dar și pentru diferențierea între art. 193 și art. 194 C.pen care incriminează infracțiunea mai gravă de vătămare corporală, în cazul celei din urmă fiind necesare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale.
Loviri sau alte violențe – pedepse
După cum observăm, pedeapsa faptei de loviri sau alte violențe este diferită, în funcție de modalitatea de comitere a acesteia. Pentru comiterea faptei prevăzute de art 193 alin. (1) C.pen pedeapsa este de la 3 luni la 2 ani, iar pentru comiterea faptei prevăzute de alin. (2), de la 6 luni la 5 ani. Însă, alin. (21) al art 193 C.pen. prevede cazurile în care pedeapsa faptei se majorează pentru comiterea ei în anumite situații agravante: „ a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului; b) victima este un minor; c) fapta este săvârşită în public; d) făptuitorul are asupra sa o armă de foc, un obiect, un dispozitiv, o substanţă sau un animal ce pot pune în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor.”. În aceste variante de comitere, pe care legiuitorul le-a considerat mai grave, se prevede majorarea pedepselor prevăzute la alin. (1) și alin. (2) C.pen cu o treime.
În continuare, art 193 C.pen prevede la alin. (3) că urmărirea penală a infractorului începe dacă victima depune o plângere prealabilă, adică sesizează autoritățile despre comiterea infracțiunii împotriva sa. Prin excepție, având în vedere gravitatea faptelor de la alin. (21), alin. (4) de la același articol de lege prevede că autoritățile pot începe urmărirea penală și din oficiu, prin autosesizare.
Află La câte zile de îngrijiri medicale se face dosar penal?
