Obligativitatea utilizării casei de marcat este prevăzută în OUG nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicată și HG nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicată.
Cadrul legislativ în vigoare impune utilizarea dispozitivelor fiscale electronice pentru înregistrarea tranzacțiilor financiare în cazul majorității entităților comerciale care livrează bunuri către populație sau/și prestează servicii către populație cu caracter curent. Această obligativitate devine efectivă din momentul inițierii operațiunilor comerciale în fiecare punct de lucru al operatorului economic.
Casa de marcat este un dispozitiv electronic folosit pentru înregistrarea vânzărilor efectuate în unitatea pe care o dețin proprietarii de magazine, saloane, restaurante sau alte tipuri de operațiuni comerciale. Casa de marcat înregistrează tranzacțiile de la nivelul firmei, emițând un bon fiscal care se predă clientului.
Casa de marcat trebuie aleasă în funcție de mai multe criterii referitoare la activitatea economică desfășurată: numărul de bonuri estimate zilnic, numărul de articole care vor fi în casa de marcat, prețurile consumabilelor etc. Însă, pentru a putea emite bonurile fiscale, casa de marcat va trebui fiscalizată.
Pentru fiscalizarea casei de marcat se vor introduce în aceasta următoarele date ale operatorului economic: seria fiscală care aparține casei de marcat și datele firmei numele firmei adresa punctului de lucru codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală (CIF). Această fiscalizare se face de către ANAF prin atribuirea unui număr unic de identificare (NUI). Potrivit legislației în vigoare, operatorii economici vor fi obligați și să conecteze casele de marcat la sistemul informatic al ANAF, conform art. 31, alin. (4) din OUG. 29/1999 republicată. Neconectarea la acesta poate atrage sancțiuni sub forma amenzii, prevăzute la art. 11 din aceeași ordonanță.
Există și câteva excepții de la obligativitatea deținerii și utilizării casei de marcat. Acestea sunt expres prevăzute la art. 2 din OUG nr. 28/1999, printre care, cu titlu exemplificativ: comercializarea ocazională de produse agricole proprii de către producătorii individuali autorizați, în locații precum piețe, târguri sau alte spații publice aprobate, vânzarea de ziare și reviste prin intermediari specializați, serviciile de transport public local și de metrou, care utilizează bilete sau abonamente tipărite conform reglementărilor în vigoare, serviciile financiare și de asigurări, cu excepția operațiunilor de schimb valutar pentru persoane fizice efectuate în afara instituțiilor de credit, activitățile desfășurate ca profesii liberale, fără a implica înființarea unei societăți comerciale etc.
Atenție la situația în care casa de marcat se defectează sau la cazul activităților exceptate de la obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale pentru care se încasează prețul în numerar. Pentru aceste cazuri particulare va fi obligatorie emiterea de chitanțe.
Așadar, vor fi obligați să aibă casă de marcat toți operatorii economici care livrează bunuri către populație sau/și prestează servicii către populație cu caracter curent și care nu se regăsesc printre excepțiile de la art. 2 din OUG nr. 28/1999.
Află și cine este obligat să aibă POS – POS obligatoriu 2024.
