Ce înseamnă insolvență?
Insolvența este acea stare a patrimoniului unei societăți, care se caracterizează prin insuficiența fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. Insolvența se prezumă atunci când debitorul nu achită datoria sa față de un creditor în termen de cel mult 60 de zile de la scadență. Cu privire la această prezumție este necesar de menționat că este una relativă, ceea ce înseamnă că debitorul poate face dovada contrară.
Pe scurt, insolvența înseamnă că societatea debitoare nu-și mai poate achita datoriile, iar prin declanșarea procedurii de insolvență reglementată de Legea 85/2014 se urmărește acoperirea pasivului debitorului insolvent, fie prin reorganizarea activității, fie prin lichidarea activului în procedura de faliment.
Procedura de insolvență este reglementată de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Potrivit acesteia, procedura insolvenței se poate realiza în două forme, respectiv: procedura generală și procedura simplificată.
Prin procedura generală de insolvență, debitorii profesioniști (cu excepția celor cărora li se aplică procedura simplificată) intră, după perioada de observație, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară și apoi în procedura falimentului sau separat în una dintre cele două proceduri. Noțiunea de profesionist se referă la toate acele persoane care exploatează o întreprindere. Spre exemplu, pot beneficia de această procedură generală societățile, societățile cooperative, instituțiile de credit, regiile autonome etc.
Din categoria debitorilor care pot intra în procedura simplificată de faliment fac parte acei profesioniști care nu au niciun bun în patrimoniul lor, debitorii ale căror documente contabile nu pot fi găsite, cei care nu mai au organe de administrare sau acestea nu mai pot funcționa, respectiv societăți ale căror sedii sociale/profesionale nu mai îndeplinesc condițiile legale. În plus, mai intră în această categorie și persoanele juridice dizolvate, cele care au declarat în cererea introductivă de insolvență că intenționează să intre în faliment, respectiv orice altă persoană care efectuează activități specifice profesioniștilor, fără a avea autorizarea legală pentru funcționare și fără a fi înregistrată în registrele de publicitate.
Prin procedura simplificată, debitorii intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie după o perioadă de observație de maxim 20 de zile.
Ce se întâmplă când intri în insolvență?
În vederea deschiderii procedurii de insolvență, trebuie adresată o cerere tribunalului specializat de la sediul societății, de către persoanele îndreptățite. Legea nr. 85/2014 recunoaște dreptul de a formula o cerere de deschidere a procedurii de insolvență nu numai societății debitoare, dar și creditorilor, dacă societatea are datorii certe, lichide și exigibile în cuantum de cel puțin 50.000 lei. Mai mult, și salariații societății pot formula o astfel de cerere, însă în acest caz pragul minim al datoriilor va trebui să fie de cel puțin 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
În măsura în care condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, judecătorul-sindic va dispune prin încheiere deschiderea procedurii insolvenței.
Deschiderea procedurii de insolvență produce mai multe efecte asupra patrimoniului debitorului:
- Suspendarea tuturor acțiunilor judiciare și extrajudiciare, inclusiv a celor de executare silită, împotriva societății debitoare, referitoare la drepturile de creanță existente anterior: ceea ce înseamnă că, orice persoană care pretinde o creanță de la societatea debitoare trebuie să formuleze o cerere de înscriere la masa credală, indiferent de faptul că, înainte de deschiderea procedurii de insolvență, a inițiat o acțiune în instanță împotriva societății debitoare sau a început o procedură de executare silită bazată pe o hotărâre judecătorească definitivă. Totuși, este necesar de menționat și faptul că de la regula suspendării tuturor acțiunilor judiciare și extrajudiciare, există câteva excepții, care sunt prevăzute de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 și se referă, spre exemplu, la căile de atac formulate de debitor împotriva acțiunilor unui sau mai multor creditori inițiate înainte de deschiderea procedurii sau la acțiunile civile derivând din procesele penale împotriva debitorului.
- Suspendarea cursului prescripției acțiunilor judiciare și extrajudiciare îndreptate împotriva debitorului
- Suspendarea curgerii dobânzilor, majorărilor sau penalităților de orice fel ori cheltuielilor, denumite generic accesorii
- Ridicarea dreptului de administrare al debitorului: constă în aceea că debitorul nu își va mai putea conduce singur afacerea sau să ia decizii legate de averea sa, puterea de administrare fiind preluată de administratorul judiciar. Ridicarea dreptului de administrare poate avea loc atunci când debitorul nu şi-a declarat deloc intenţia de reorganizare sau nu şi-a declarat această intenţie în termenul legal de 10 zile de la deschiderea procedurii. Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data deschiderii procedurii de faliment, potrivit art. 85 alin. (4) din Legea 85/2014.
Ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență, societatea debitoare intră într-o perioadă de observație, când activitatea societății este supravegheată de către administratorul judiciar și de către judecătorul sindic. În perioada de observație, debitorul poate continua să desfășoare activitățile curente, care se referă la operațiunile zilnice și obișnuite pe care o societate le desfășoară în cadrul afacerii sale. Pe lângă acestea, societatea debitoare mai poate să efectueze plăți către creditorii cunoscuți, cu condiția ca acestea să se încadreze în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente. Aceasta se poate realiza fie sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a solicitat și nu i s-a ridicat dreptul de administrare, fie sub conducerea administratorului judiciar, în cazul în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
În acest context mai este important de menționat și faptul că în afară de actele, operațiunile și plățile mai sus amintite, respectiv de cele autorizate de judecătorul sindic sau avizate de administratorul judiciar, toate celelalte acte, operațiuni și plăți efectuate de către debitor după deschiderea procedurii sunt nule.
Insolvența te scapă de datorii?
Așa cum am arătat mai sus, prin deschiderea procedurii de insolvență se urmărește acoperirea pasivului debitorului insolvent, fie prin reorganizare, fie prin faliment.
În prima variantă, declanșarea procedurii de insolvență oferă debitorului șansa de a scăpa de datorii, cu condiția elaborării unui plan de reorganizare.
Așadar, dacă debitorul îndeplinește anumite criterii (mai sus prezentate), are posibilitatea de a solicita reorganizarea, ceea ce îi permite să elaboreze un plan pentru restructurarea datoriilor. Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare a activității debitorului, ținând cont de mijloacele financiare disponibile, respectiv de posibilitățile și specificul activității sale. Planul poate include atât reducerea sumelor datorate, cât și prelungirea termenelor de plată. Dacă măsurile prevăzute în planul de reorganizare produc efecte în sensul redresării activității debitorului, societatea poate scăpa de datorii.
În cazul în care nu este posibilă reorganizarea, sau planul de reorganizare eșuează, se trece la procedura de faliment, care implică lichidarea activelor debitorului pentru a plăti creditorii. În acest caz, debitorul poate scăpa de datoriile rămase, dar nu prin intermediul procedurii insolvenței, ci a falimentului.
Este necesar de menționat că nu se poate scăpa de datorii nedorite doar prin simpla deschidere a procedurii de insolvență și nici în acele situații în care insolvența se determină în mod intenționat de către administratori, asociați sau alte persoane responsabile cu conducerea activității societății. Acestea vor răspunde personal pentru datoriile firmei dacă li se antrenează răspunderea pe art. 169 din Legea nr. 85/2014.
Așadar, în aceste situații, la cererea administratorului sau lichidatorului judiciar, judecătorului sindic poate decide ca o parte sau întreaga datorie a societății debitoare să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere, precum și de alte persoane care au contribuit la insolvență. Dacă cererea este admisă, executarea silită a persoanelor fizice responsabile pentru insolvența societății se va face conform dreptului comun, de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Codul de procedură civilă.
Citește mai multe despre ce se întâmplă cu datoriile unei firme în faliment.
