Ce înseamnă reducțiunea liberalităților excesive?
Este posibil ca în timpul vieții o persoană să dispună bunurile sale (să le înstrăineze) cu titlu gratuit (fără a obține o compensație în schimb) prin încheierea unor contracte de donație sau prin instituirea unor legatari (prin întocmirea unui testament). În acest din urmă caz, legatarul dobândește dreptul de proprietate asupra bunurilor respective la momentul decesului testatorului.
Dreptul de a dispune de propriile bunuri suportă însă anumite limitări determinate de lege. Aceste limitări sunt stabilite în favoarea unor rude apropiate ale persoanei decedate, respectiv în favoarea descendenților (copii, nepoți strănepoți și așa mai departe), părinților și în favoarea soțului supraviețuitor, care au calitatea de moștenitori rezervatari. Limitările vizează atât donațiile, cât și legatele ori dezmoștenirile făcute prin testament. Fără să fie interzise, asemenea acte trebuie să încadreze în anumite limite prevăzute de lege în favoarea moștenitorilor rezervatari.
Moștenitorii rezervatari au dreptul în temeiul legii la o parte din moștenire (numită rezervă succesorală), chiar împotriva dorinței persoanei decedate, care a dispus de bunurile sale prin testament sau prin încheierea unor contracte de donație. Rezerva succesorală este de jumătate din cota-parte din succesiune ce i s-ar fi cuvenit moștenitorului legal, în lipsa liberalităților (donații sau legate) ori dezmoștenirilor. Citește Actul de donație se poate ataca?
Cotitatea disponibilă este acea parte din moștenire care nu este rezervată prin lege și de care persoana decedată poate dispune în mod liber, neîngrădit prin liberalități.
Pentru stabilirea rezervei succesorale și a cotității disponibile trebuie să fie mai întâi determinată valoarea masei succesorale (totalitatea bunurilor și valorilor de orice fel care au aparținut defunctului). Valoarea masei succesorale, în funcție de care se determină rezerva succesorală și cotitatea disponibilă, se stabilește astfel: se determină activul brut al moștenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii moștenirii; se determină activul net al moștenirii, prin scăderea pasivului succesoral din activul brut; se reunește fictiv, doar pentru calcul, la activul net, valoarea donațiilor făcute de cel care lasă moștenirea.
Dacă, după determinarea valorii concrete a masei succesorale se constată că liberalitățile făcute de către defunct depășesc cotitatea disponibilă, aducând atingere rezervei succesorale, ele urmează să fie reduse în limitele cotității disponibile, la cererea moștenitorilor rezervatari.
Prin urmare, reducțiunea libertăților excesive este o sancțiunea aplicabilă liberalităților excesive care le lipsește de efecte în măsura întregirii rezervei succesorale.
Dacă nu există moștenitori rezervatari, dreptul de a dispune al celui care lasă moștenirea este nelimitat.
Persoanele care pot cere reducțiunea liberăților excesive sunt:
- moștenitorii rezervatari (descendenți, părinți și soț supraviețuitor);
- succesorii moștenitorilor rezervatari (adică moștenitorii moștenitorilor rezervatari) și
- creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatari.
Reducțiunea liberalităților excesive se poate realiza prin acordul celor interesați. În această ipoteză dezbaterea procedurii succesorale și reducțiunea liberalităților excesive se va efectua de către notarul public competent. În lipsa unui asemenea acord, reducțiunea poate fi invocată în fața instanței de judecată.
Reducțiunea liberalităților excesive – termen
Reducțiunea liberalităților excesive trebuie să fie cerută în termen de 3 ani de la data deschiderii moștenirii (data decesului, astfel cum aceasta rezultă din certificatul de deces). Dacă moștenitorii nu au avut cunoștință de existența unor donații sau legate la momentul deschiderii moștenirii, termenul de 3 ani începe să curgă de la data la cate au cunoscut existența acestora și caracterul lor excesiv.
Excepția de reducțiune a libertăților excesive este imprescriptibilă extinctiv.
Citește mai multe despre succesiune după soț.
