Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii compus din 25 de judecători, a stabilit astăzi că dreptul contribuabililor de a reporta soldul sumei negative de TVA este imprescriptibil în interpretarea art. 147 indice 3 din Codul fiscal. Decizia, pronunțată la sediul instanței supreme, motivează necesitatea asigurării egalității de tratament între contribuabil și organul fiscal și aplicarea principiilor constituționale ale fiscalității.
Hotărârea dispune că orice persoană fizică sau agent economic care are calitatea de contribuabil și deține sume negative de TVA, rezultate din plăți efectuate și necompensabile cu TVA datorat în perioadele fiscale curente, poate reporta aceste sume ulterior, până la încetarea activității, fără ca dreptul să poată fi supus prescripției. Decizia este definitivă și obligatorie conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Concret, soluția instanței clarifică că natura continuă și ciclică, lunar, a raportului privind balanța de TVA impune tratament juridic care să nu permită organelor fiscale să opună prescripția dreptului de report. Aceasta înseamnă că, în lipsa unei încetări a activității, contribuabilul rămâne îndreptățit să compenseze sumele de TVA plătite în exces cu obligațiile fiscale viitoare, indiferent de trecerea timpului.
Decizia pune accent pe aplicarea principiilor constituționale ale fiscalității și pe necesitatea de a asigura egalitatea de tratament între contribuabil și administrația fiscală. În motivarea soluției, instanța a reținut că dreptul la report al soldului negativ de TVA are un caracter subsistent raportat la activitatea fiscală a contribuabilului și la mecanismul periodic de declarare și compensare a taxei pe valoarea adăugată.
Impactul practi c asupra mediului economic și asupra contribuabililor este direct: persoanele și firmele care au înregistrat în evidență solduri negative de TVA vor putea solicita și aplica reportul acestor sume în perioadele fiscale următoare, fără teama că dreptul va fi considerat pierdut din cauza prescripției. Aceasta poate influența planificarea financiară a operatorilor economici, gestiunea cash-flow-ului și modalitatea în care sunt evaluate creanțele fiscale pe termen mediu și lung.
Din perspectiva administrației fiscale, hotărârea obligă la o reevaluare a poziției față de cererile de compensare și de report formulate de contribuabili, care nu mai pot fi respinse invocând prescripția dreptului. De asemenea, decizia poate afecta modul în care sunt derulate controalele fiscale și soluționările unor litigii în materie de TVA, întrucât criteriul temporal al prescripției nu mai este aplicabil în ipoteza dreptului de report recunoscut de instanță.
Precizăm că decizia este definitivă și va produce efecte obligatorii pentru toate instanțele și autoritățile competente, urmând ca considerentele motivării să fie publicate în Monitorul Oficial, Partea I. Publicarea actului de hotărâre va oferi forma completă a raționamentului juridic adoptat de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.
Sursa informației: Comunicatul Biroului de Informare și Relații Publice al Înaltei Curți de Casație și Justiție; postare pe pagina de Facebook a instituției: InaltaCurteDeCasatieSiJustitie.
BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE a semnalat, prin comunicatul citat, faptul că decizia are caracter obligatoriu și că efectele sale vor fi reflectate în practica instanțelor și în relația dintre contribuabili și organele fiscale, după publicarea considerentelor în Monitorul Oficial.
