Curtea Constituțională a României a respins, în data de 7 octombrie 2026, sesizarea Guvernului prin care Executivul invoca un pretins conflict constituțional cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Decizia, comunicată public în aceeași zi, confirmă concluziile formulate anterior de Înalta Curte și arată că nu a fost constatată existența unui conflict de natură constituțională între instituții.
În motivarea hotărârii, Curtea Constituțională reține că Guvernul nu a indicat nicio competență constituțională pe care Înalta Curte și-ar fi însușit-o, nici vreo atribuție a Executivului a cărei exercitare să fi fost împiedicată. În consecință, plenul constituțional a considerat că nu a existat un blocaj instituțional care să justifice declanșarea procedurii de soluționare a unui conflict constituțional.
Decizia CCR dezvoltă o serie de argumente juridice relevante: pe de o parte, instanța arată că un litigiu pierdut nu poate fi transformat automat într-un conflict de natură constituțională, iar pe de altă parte subliniază că Curtea Constituțională nu poate fi folosită ca o cale de atac împotriva hotărârilor judecătorești. Formularea adoptată de magistrații constituționali reiterează o regulă esențială a statului de drept: „hotărârile judecătorești se respectă, nu se contestă pe calea unui conflict constituțional”.
În comunicatul publicat de Biroul de Informare și Relații Publice al Înaltei Curți se precizează că sesizarea Guvernului a pus, în realitate, în discuție dreptul de acces la instanță al unei categorii profesionale — magistrații. Înalta Curte subliniază că soluția pronunțată de Curtea Constituțională confirmă argumentele pe care le-a invocat anterior și că nu au fost identificate elemente care săarate respectivele limite constituționale în exercitarea competențelor. Totodată, documentul oficial remarcă că decizia CCR a fost adoptată cu majoritate de voturi.
Reacția Înaltei Curți include și un pasaj de apreciere asupra atitudinii judecătorilor constituționali: instanța supremă „ia act” de faptul că magistrații Curții Constituționale care au pronunțat soluția demonstrează atașament față de valorile fundamentale ale organizării statului român și rolul justiției ca putere în stat. Potrivit comunicatului, decizia arată societății că rigoarea dreptului nu poate fi tranzacționată sau alterată.
Impactul deciziei este multiplu. Pe plan instituțional, respingerea sesizării păstrează limitele competențelor între puteri și confirmă faptul că disputele care decurg din aplicarea sau interpretarea hotărârilor judecătorești trebuie soluționate în căile de atac prevăzute de lege, nu prin declanșarea unui conflict constituțional. Pentru mediul juridic și pentru cetățeni, hotărârea contribuie la consolidarea certitudinii juridice și la protejarea accesului efectiv la justiție, inclusiv pentru magistrați ca parte a sistemului judiciar.
Reprezentanții instituțiilor implicate nu au anunțat, în comunicatul publicat de Înalta Curte, măsuri ulterioare sau alte căi de contestare în afara cadrului procedural obișnuit. Curtea Constituțională și Înalta Curte rămân instituțiile abilitate să declanșeze și să soluționeze astfel de proceduri, în limitele competențelor ce le revin conform Constituției și legilor în vigoare.
Sursa informațiilor: comunicatul Biroului de Informare și Relații Publice al Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicat pe pagina de Facebook a instituției: InaltaCurteDeCasatieSiJustitie.
