Concediu fără plată în Codul Muncii
Pe lângă concediul cu plată sau zilele libere plătite în situaţiile strict prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil, salariaţii au dreptul şi la concediu fără plată. Concediul fără plată este reglementat în mod expres de art 153-154 din Codul Muncii.
În conformitate cu articolele antemenționate, salariații au dreptul la concediu fără plată pentru rezolvarea unor situaţii personale, respectiv pentru formare profesională, cu mențiunea că pentru formarea profesională concediul se poate lua și cu plată.
Raportat la durata unui concediu fără plată, aceasta va fi stabilită de partenerii sociali prin contractul colectiv de muncă, sau unilateral de către angajator prin regulamentul intern. Dar, într-un caz concret, durata unui concediu fără plată poate fi stabilită de angajator ţinând seama de solicitarea salariatului.
În cazul unui concediu fără plată pentru formare profesională acesta se acordă pe o durată egală cu perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din iniţiativa sa. Efectuarea concediului fără plată pentru formare profesională se poate realiza şi fracţionat în cursul unui an calendaristic, pentru susţinerea examenelor de absolvire a unor forme de învăţământ sau pentru susţinerea examenelor de promovare în anul următor în cadrul instituţiilor de învăţământ superior.
Important de menționat în acest caz este faptul că durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.
Dacă prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulament intern este prevăzută o durată maximă a concediului fără plată ce se poate acorda anual, durata efectivă a acestui concediu nu poate fi depăşită.
Însă, în ipoteza în care durata concediului fără plată nu este reglementată prin contractul colectiv sau regulament intern, durata concediului fără plată acordat salariaților va fi stabilită de angajator în fiecare caz în parte.
Ce înseamnă concediu fără plată?
Dreptul la concediu fără plată este un drept asigurat salariatului, de a-și întrerupe activitatea pe o durată stabilită prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern, respectiv de angajator, pentru rezolvarea unor probleme personale sau pentru formare profesională, fără a fi plătit de angajator pentru această perioadă.
Refuz concediu fără plată
Raportat la prevederile din Codul Muncii referitoare la concediul fără plată, angajatorul nu poate refuza fără justificare acordarea acestui tip de concediu în contextul în care salariații îl solicită.
Însă în cazul concediului fără plată solicitat de salariat pentru formare profesională și numai în situația în care absenţa acestuia ar prejudicia grav desfăşurarea activităţii, angajatorul poate respinge solicitarea salariatului de a beneficia de concediu fără plată.
Diferența dintre concediu fără plată și suspendare
Raportat la dispozițiile art. 49-54 din Codul Muncii, suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi, având ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.
Însă, pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor, dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.
Un concediu fără plată, astfel cum am mai amintit, reprezintă o perioadă de timp, în care, la inițiativa salariatului se întrerup temporar raporturile de muncă, fie pentru rezolvarea de către acesta a unor situații personale, fie pentru formarea profesională, fără însă a primi o remunerație în această perioadă.
Astfel, deși sunt două instituții diferite, din perspectiva efectelor, atât concediul fără plată, cât și supsendarea contractului de muncă, determină întreruperea temporară a prestării muncii de către salariat, și totodată a plății drepturilor salariale de către angajator.
În egală măsură, potrivit dispozițiilor art. 54 din Codul Muncii, în cazul concediilor fără plată pentru studii, respectiv pentru interese personale, contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor. Citește mai multe despre concediu de studii.
