Într-o societate democratică, respectul reciproc și protecția demnității umane reprezintă fundamente esențiale ale conviețuirii sociale. Cu toate acestea, realitatea cotidiană aduce frecvent în discuție situații în care aceste valori sunt încălcate, inclusiv prin manifestări de violență verbală. Agresiunea verbală, deși adesea minimalizată în comparație cu violența fizică, poate produce efecte psihologice negative asupra victimei și poate afecta grav relațiile sociale, climatul profesional sau educațional, și chiar ordinea publică.
Există totuși sancțiuni pentru agresiunea verbală?
Amenințarea
Din punct de vedere al dreptului penal, cea mai frecventă infracțiune săvârșită prin agresiune verbală este amenințarea. Infracțiunea de amenințare este prevăzută la art.206 din Codul penal, infracțiunea fâcând parte din capitolul „Infracțiuni contra libertății persoanei„.
În fapt, constituie amenințare: „fapta unei persoane de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării”.
Deosebit de important în cadrul acestei infracțiuni este că e suficient ca fapta păgubitoare sau infracțiunea cu care a fost amenințată o persoană să fie de natură a-i produce o stare de temere, fără să îi fi fost teamă în concret.
În consecință, o persoană care realizează acte de agresiune verbală în sensul infracțiunii de amenințare riscă înschioarea de la 3 luni la un an sau amendă.
Hărțuirea
Agresiunea verbală poate să constituie și infracțiunea de hărțuire în anumite condiții, astfel în cadrul art.208 alin.(2) din Codul penal: „efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.”.
Astfel, agresiunea verbală realizată prin efectuarea de apeluri telefonice sau prin mijloace de transmitere la distanță dacă îi cauzează victimei o temere prin frecvența lor sau prin conținutul lor, poate constitui infracțiunea de hărțuire, care se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
Conform textului legal, pentru a întruni elementele constitutive ale hărțuirii este foarte important ca victimei să i se creeze în concret o stare de temere, datorită frecvenței sau conținutului apelurilor telefonice sau a comunicărilor prin mijloace de transmitere la distanță.
Agresivitatea verbală poate fi sancționată și contravențional
Astfel, conform articolului 2 punctul 1 din Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuie socială, a ordinii și a liniștii publice, constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora;
Conform articolului 3 din lege, aceste comportamente agresive se sancționează cu amendă între 500 lei și 1500 de lei.
Un aspect relevant cu privire la cele invocate mai sus este faptul că agresiunile verbale în sensul articolului 2 din Legea 61/1991 constituie contravenție, doar dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, astfel sancționarea contravențională va fi una subsidiară, doar dacă nu sunt întrunite condițiile pentru reținerea unei infracțiuni, de pilă amenințare, hărțuire, etc.
În concluzie, agresiunea verbală, deși adesea percepută ca o formă minoră de violență, poate avea consecințe semnificative asupra persoanei vătămate, afectând demnitatea, integritatea psihică și climatul social în care aceasta trăiește sau activează. Deși legislația română nu definește expres noțiunea de „agresiune verbală”, există suficiente instrumente juridice prin care astfel de comportamente pot fi sancționate – fie pe cale contravențională, prin dispozițiile Legii nr. 61/1991, fie, în cazuri mai grave, pe cale penală, conform Codului penal.
