Curtea Constituțională a admis, în unanimitate, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.36 lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență sunt neconstituționale. Decizia vizează formularea care prevede suspendarea calității de practician în insolvență în cazul „infracțiunilor de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” și a fost motivată prin încălcarea principiilor prevăzute la art.1 alin.(5) și art.16 din Constituție.
Curtea a constatat că sintagma criticată nu permite determinarea, pe baza unor criterii obiective, clare și previzibile, a infracțiunilor care atrag suspendarea calității de practician în insolvență. În motivarea soluției, instanța a subliniat lipsa reglementării referitoare la organul competent să aprecieze punerea în aplicare a măsurii de suspendare și inexistența unei proceduri clare și a actului care trebuie emis pentru instituirea acesteia.
În analiza sa, Curtea a reținut că dispozițiile art.36 lit. h) nu definesc categoria „infracțiunilor de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” și nici nu stabilesc criteriile pe baza cărora o faptă ar putea fi inclusă în această categorie. Prin urmare, aplicarea măsurii de suspendare rămâne supusă unei aprecieri subiective, cu riscul de a genera soluții inegale în situații similare. Curtea a apreciat că această lipsă de claritate și de repere obiective contravine exigențelor de calitate a legii impuse de art.1 alin.(5) din Constituție.
De asemenea, instanța constituțională a constatat absența unui organ neechivoc în cadrul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România care să aibă competența de a dispune sau constata suspendarea calității de practician în insolvență. Textul criticat nu precizează nici actul administrativ sau jurisdicțional ce trebuie emis pentru aplicarea măsurii, nici procedura care trebuie urmată, ceea ce, în opinia Curții, expune practicienii la un tratament juridic neclar și potențial arbitrar.
Referitor la principiul egalității de tratament prevăzut de art.16 alin.(1) din Constituție, Curtea a arătat că practicienii în insolvență se află într-o situație comparabilă cu alte profesii juridice liberale — notari publici, executori judecătorești, mediatori — în raport cu scopul urmărit, respectiv protejarea prestigiului profesiei și menținerea încrederii publice. Totuși, Curtea a observat că, spre deosebire de regimul aplicabil altor profesii, suspendarea practicianului în insolvență intervenea încă din momentul punerii în mișcare a acțiunii penale şi putea dura până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, ceea ce constituie un tratament diferențiat fără justificare obiectivă și rezonabilă și disproporționat în raport cu scopul legitim urmărit.
Decizia Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie. Argumentele reținute în motivarea soluției vor fi redactate în cuprinsul deciziei care urmează a fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. Publicarea deciziei în Monitorul Oficial va face aplicabilă în mod formal constatarea neconstituționalității și va putea determina, după caz, intervenții legislative sau procedurale din partea autorităților competente pentru asigurarea conformității actelor normative cu dispozițiile Constituției.
Sursa informațiilor: Pagina de Facebook a Curții Constituționale a României (CurteaConstitutionalaRomania) — document neoficial destinat mass-media. Decizia completă și motivarea vor fi disponibile în textul oficial publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
