Ce este prescripția penală?
Conform Codului penal, termenul de prescripție înlătura răspunderea penală a persoanei care a săvârșit o infracțiune după trecerea unei anumite perioade de timp dacă fapta persoanei nu a fost descoperită sau dacă, după caz, nu s-au demarat procedurile prevăzute de lege pentru descoperirea și pedepsirea făptuitorului.
Prescripția răspunderii penale își găsește justificarea în principiile fundamentale ale justiției penale. Cu trecerea timpului, aplicarea pedepsei își pierde eficiența în raport cu scopurile dreptului penal. Impactul social al faptei se diminuează, iar potențialul de reabilitare a făptuitorului crește.
Sistemul judiciar penal are ca obiectiv reacția promptă față de infracțiuni. Totuși, întârzierile cu privire la tragerea la răspundere pot genera probleme. Probele pot deveni mai greu de obținut sau pot fi compromise. Aceste aspecte pot afecta acuratețea procesului judiciar și pot duce la decizii eronate. Acest mecanism juridic asigură un echilibru între nevoia de justiție și realitățile practice ale urmăririi penale la mare distanță în timp de momentul comiterii faptei.
Prescripția este de două feluri. Astfel, Codul penal reglementează prescripția răspunderii penale. Împlinirea acestui termen de prescripție face ca făptuitorul să nu mai poată fi tras la răspundere pentru fapta sa. Codul penal reglementează și prescripția executării pedepsei. În acest caz, făptuitorul este condamnat pentru fapta sa și acestuia i se aplică o pedeapsă: amenda, închisoarea sau detențiunea pe viață. Însă, dacă pedeapsa nu este executată într-un anumit termen, aceasta nu se va mai executa nici pe viitor.
După cât timp se prescrie o faptă penală?
În cazul prescripției răspunderii penale, legiuitorul distinge între faptele prescriptibile și cele imprescriptibile. Faptele imprescriptibile sunt acelea care în cazul cărora nu intervine prescripția și care pot fi judecate indiferent cât timp trece de la comiterea faptei și până la începerea procedurilor judiciare. Conform art. 153 alin. (2) sunt imprescriptibile infracţiunile „de genocid, contra umanităţii şi de război, indiferent de data la care au fost comise”. De asemenea, sunt imprescriptibile faptele intenţionate care au ca urmare moartea victimei. Sunt imprescriptibile sclavia, traficul de persoane, traficul de minori, proxenetismul, violul şi agresiunea sexuală (atât împotriva majorilor cât şi monorilor) şi tortura.
Pentru celelalte fapte, Codul penal prevede la art. 154 următoarele termene de prescripţie:
„a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.”
Așadar, după cât timp se prescrie o faptă penală și termenele de prescripție se calculează în funcție de maximul special prevăzut de norma de incriminare. Maximul special este pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru o faptă penală. Astfel, chiar dacă ar exista eventuale circumstanțe agravante sau atenuante, termenul de prescripție se va calcula în funcție de pedeapsa maximă prevăzută de lege.
De regulă, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care a fost comisă infracțiunea. Pentru anumite infracțiuni, însă, termenul de prescripție curge de la alt moment. Conform art. 154 alin. (2) „În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act.”
Infracțiunile continue sunt cele care se comit prin fapte care se prelungesc în timp. Spre exemplu, lipsirea de libertate în mod ilegal este o infracțiune continuă pentru că aceasta se comite printr-o acțiune îndelungată spre deosebire de o infracțiune simplă care se comite printr-o acțiune instantanee cum este furtul unui portofel din buzunarul victimei.
Infracțiunile continuate sunt acele infracțiuni care se comit printr-o succesiune de acțiuni asemănătoare săvârșite la distanță de timp. Spre exemplu, dacă o persoană sustrage în mod repetat, în zile diferite un anumit timp de bunuri de la același proprietar, acesta comite un furt în formă continuată.
Conform art. 154 alin. (3) „În cazul infracţiunilor progresive, termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs.”
Infracțiunile progresive sunt acele fapte prin care, după momentul comiterii, fără o intervenție suplimentară a făptuitorului, produc consecințe mai grave decât cele prevăzute.
