Curtea Constituțională a României a respins, cu unanimitate de voturi, sesizarea de neconstituționalitate privind dispozițiile din Legea nr.96/2006 și din Regulamentul Camerei Deputaților, formulată de mai mulți deputați din diverse grupuri parlamentare. Decizia, comunicată recent de instituție, vizează atât prevederi ale statutului parlamentarilor, cât și hotărârile Camerei Deputaților nr.32/2026 și nr.33/2026.
Sesizarea a fost promovată de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, Grupului parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor, Grupului parlamentar Uniți pentru România, Grupului parlamentar SOS România și de deputați neafiliați, care au contestat, între altele, articolele 52 lit. f), 53 și 54 din Legea nr.96/2006 și articolele 248-254 din Regulamentul Camerei Deputaților, precum și hotărârile Camerei Deputaților referitoare la contestațiile unor parlamentari.
În motivarea admisibilității, Curtea a reținut reguli de procedură constituțională: pentru a se încadra în procedura prevăzută de art.146 lit.l) din Constituție, sesizarea trebuie să aibă ca obiect o hotărâre parlamentară adoptată de Senat, Camera Deputaților sau de cele două Camere în ședință comună, iar excepția o constituie hotărârile care privesc regulamentele parlamentare. Pe această bază, Curtea a considerat inadmisibilă analiza dispozițiilor de lege și a celor de regulament care nu pot fi examinate prin mecanismul invocat de sesizatori.
Curtea a explicat, prin prisma competențelor constituționale, că o eventuală apreciere a neconstituționalității unei legi adoptate de Parlament trebuie să fie promovată exclusiv prin controlul de constituționalitate a priori sau a posteriori reglementat de art.146 lit.a) sau lit.d) din Constituție, de către titularii expres și limitativ menționați de Legea fundamentală. Astfel, sub aparența unui control exercitat în temeiul art.146 lit.l), Curtea nu poate examina o lege în vigoare, iar sesizarea privind dispozițiile Legii nr.96/2006 a fost declarată inadmisibilă.
În ceea ce privește Regulamentul Camerei Deputaților, Curtea a arătat că hotărârile parlamentare care intră în sfera atribuției reglementate de art.146 lit.l) nu pot viza regulamentele, deoarece aceste aspecte fac obiectul atribuției Curții în temeiul art.146 lit.c) din Constituție. Prin urmare, criticile formulate față de dispozițiile art.248-254 din Regulament au fost considerate inadmisibile în procedura invocată.
Referitor la fondul contestării hotărârilor Camerei Deputaților nr.32/2026 și nr.33/2026, Curtea a constatat, cu unanimitate de voturi, că sesizarea este neîntemeiată. Instanța constituțională a reținut că hotărârile atacate au fost adoptate în temeiul unei prevederi din Legea nr.96/2006 care stabilește cadrul de verificare a legalității măsurilor aplicate în procedura parlamentară de sancționare a deputaților și senatorilor. Curtea a subliniat că competența instituită prin art.54 alin. (3) din Legea nr.96/2006 vizează verificarea legalității, nu a temeiniciei măsurii, iar acest control se realizează în limitele normelor constituționale și ale Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
În consecință, Curtea a constatat că imperativele Legii nr.96/2006 privind aplicarea sancțiunilor parlamentarilor au fost respectate și că nu a fost încălcat art.1 alin. (5) din Constituție. Instanța a decis că hotărârile Camerei Deputaților nr.32/2026 și nr.33/2026 sunt constituționale în raport cu criticile formulate de sesizatori.
Decizia este definitivă și general obligatorie. Curtea a anunțat că argumentele reținute în motivarea soluției vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care urmează a fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. Precizăm că documentul citat este unul neoficial, destinat mass-media și publicat de Curtea Constituțională pe pagina sa de comunicare.
Sursa comunicatului: CurteaConstitutionalaRomania (Facebook).
