Demisia reprezintă decizia unilaterală a salariatului de a înceta contractul individual de muncă. Acesta are obligația de a înștiința în scris angajatorul în prealabil, respectând termenul de preaviz astfel cum a fost stabilit în contractul individual de muncă.
Raportat la prevederile Codului muncii, acest termen nu poate depăși 20 de zile lucrătoare în cazul salariaților care ocupă funcții de execuție, respectiv 45 de zile pentru cei care ocupă funcții de conducere. În ipoteza în care părțile se înțeleg în acest sens, ele pot renunța de comun acord la termenul de preaviz.
Tot prin acordul părților se poate stabili și momentul încetării contractului. În lipsa unei astfel de înțelegeri, termenul de preaviz va fi cel prevăzut în contractul individual de muncă și va începe să curgă de la momentul înregistrării demisiei.
Legislația în materie reglementează și o ipoteză în care respectarea termenului de preaviz nu este obligatorie, astfel că în situația în care angajatorul nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, salariatul poate demisiona fără preaviz, înștiințând doar angajatorului cu privire la decizia sa de a înceta contractul individual de muncă fără a fi necesară respectarea vreunui termen.
Indiferent de situație, legea nu prevede obligativitatea salariatului de a motiva decizia de demisie, singura cerință fiind aceea de a redacta demisia în formă scrisă și de a respecta termenul de preaviz, în cazurile prevăzute de lege.
Articole utile: