Ce sunt cheltuielile de judecată?
Cheltuielile de judecată reprezintă totalitatea sumelor avansate de părţi pe parcursul procesului, în legătură cu soluţionarea litigiului. Conform prevederilor art. 451 alin. (1) Cod Procedură Civilă cheltuielile de judecată constau în:
- taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar
- onorariile avocaților
- onorariile experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3) C.pr.civ.
- sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces
- cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare
- orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.
În ceea ce priveşte taxele judiciare de timbru, acestea sunt reglementate, în prezent, prin O.U.G. nr 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi reprezintă costuri pe care titularul cererii în justiţie le suportă anticipat, conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. 80/2013, în raport cu obiectul cererii, care se fac venit la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în care debitorul îşi are domiciliul, reşedinţa sau, după caz, sediul social.
Referitor la onorariile avocaților, art. 30 alin. (1) din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat prevede că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său. Aceste cheltuieli se dovedesc, de obicei, prin contractul de asistență juridică, facturile emise de avocat și dovezile de plată, depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce priveşte sumele cuvenite martorilor, în compunerea acestora pot intra cheltuielile de deplasare, în funcţie de mijlocul de transport utilizat pentru deplasarea la proces şi distanţa de la locul său de domiciliu sau reşedinţă până la sediul instanţei, pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces (despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obţinut dacă şi-ar fi exercitat profesia, venituri salariale sau din prestarea unei activităţi lucrative de care a fost lipsit ca urmare a prezenţei în instanţă în ziua stabilită pentru audiere sau ziua audierii ori pierderi de altă natură) şi, dacă este cazul, cele de cazare, masă. Aceste cheltuieli se stabilesc în raport cu starea şi profesia martorului, precum şi cu timpul efectiv pierdut, astfel cum dispune art. 326 C.pr.civ.
Cu privire la sumele cuvenite experților și ale specialiștilor, acestea includ onorariile stabilite de instanță, precum și cheltuielile de transport, cazare şi masă care se stabilesc având în vedere aceleași aspecte ca și în cazul martorilor.
Este important de menționat că, din oficiu sau la cerere, motivat, instanţa poate să reducă partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorarii, cu excepția taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor cuvenite martorilor.
Unde se plătesc cheltuielile de judecată?
Art. 453 alin. (1) Cod Procedură Civilă prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie vinovăția procesuală. Astfel, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile sale, cât și cheltuielile avansate de partea care a câștigat procesul.
Codul de procedură civilă nu prevede o anumită modalitate concretă în care ar trebui plătite aceste cheltuieli. Așadar partea care a pierdut procesul poate lua direct legătura cu cea care a câștigat procesul și să convină cu aceasta o modalitate de restituire a cheltuielilor, sau poate să o contacteze printr-o notificare scrisă trimisă prin intermediul unui executor judecătoresc. În acest caz, sumele datorate se depun la biroul executorului judecătoresc, de unde creditorul le poate prelua, executorul încheind în acest sens un proces-verbal.
În cât timp se plătesc cheltuielile de judecată?
În Codul de procedură civilă nu este stipulat vreun termen până la care partea care a pierdut procesul trebuie să facă plata cheltuielilor părții care a câștigat. Cu toate acestea, având în vedere că hotărârea judecătorească rămasă definitivă, prin care au fost acordate și cheltuielile de judecată, constituie titlu executoriu potrivit dispozițiilor art. 632 alin. (2) Cod Procedură Civilă, este recomandat ca debitorul obligației de plată a cheltuielilor de judecată să restituie creditorului suma datorată cât mai repede după ce hotărârea i-a fost comunicată. În absența plății, creditorul poate recurge la procedura executării silite, caz în care debitorul va fi obligat să suporte și cheltuielile aferente acestei proceduri.
