Delapidare – cod penal
Conform prevederilor art. 295 Codului penal actual delapidarea este o infracțiune de serviciu, aceasta putând fi comisă doar de acele persoane care ocupă o anumită funcție.
Ce înseamnă delapidare?
Conform art. 295 din Codul penal, infracțiunea de delapidare presupune „însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează”. Cu alte cuvinte, delapidarea presupune folosirea fără drept a unor bunuri sau valori de către o persoană îndatorată să se îngrijească de acestea, dar care nu este proprietarul de drept al bunurilor, ci doar administrator sau, după caz, gestionar.
Din cuprinsul prevederilor citate se desprinde că persoana care comite această infracțiune trebuie să aibă calitatea de funcționar public. Codul penal definește noțiunea de funcționar public prin art. 175, după cum urmează:
„Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
a)exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
b)exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
c)exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.”
Totodată, conform art. 175 alin. (2) Cod penal este considerat funcționar public și persoana care „exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.”
În varianta atenuată, infracțiunea de delapidare poate fi comisă și de o persoană care în înțelesul legii penale are calitatea de „funcționar privat”, fiind vorba despre persoanele menționate la art. 308 Cod penal, respectiv cele care: „exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.”
În sens juridic, infracțiunea de delapidare reprezintă o atingere adusă relațiilor sociale de serviciu, afectând buna funcționare a acestora. De asemenea, în subsidiar, putem admite că delapidarea aduce atingere și relațiilor sociale care au legătură cu protecția patrimoniului. Astfel, delapidarea reprezintă un risc adus societății în sine, nu doar persoanei direct vătămate (persoana fizică sau juridică al cărei patrimoniu a fost lezat prin sustragerea anumitor bunuri sau valori).
Având în vedere trăsăturile prezentate până acum, menționăm faptul că doar o persoană care deține calitatea cerută de lege poate comite această infracțiune. În dreptul penal, astfel de infracțiuni se numesc infracțiuni cu subiect activ special, fiind necesar ca făptuitorul să aibă o anumită calitate pentru a fi tras la răspundere pentru o astfel de infracțiune.
Delapidarea se pedepsește în măsura în care infracțiunea este comisă cu intenție.
Raportat la acest aspect, trebuie să reținem că intenția persoanei în cauză este ceea ce ne interesează în procesul de încadrare juridică a faptei. Astfel, dacă o persoană nu reușește să obțină foloasele urmărite, dar se dovedește că a avut intenția de a face acest lucru, aceasta va constitui tentativă la infracțiunea de delapidare.
Conform art. 295 alin. (2) Cod penal, tentativa la delapidare se pedepsește. Raportat la regulile din dreptul penal general, tentativa va fi sancționată în limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de delapidare, reduse cu jumătate.
Gestiune frauduloasă vs delapidare
Conform art. 242 din Codul penal, gestiunea frauduloasă constă în ”pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri”. Având în vedere fapta în sine, aceasta seamănă foarte mult cu infracțiune de delapidare. Însă, există câteva elemente care diferențiază aceste două infracțiuni.
Astfel, diferența între delapidare și gestiune frauduloasă o reprezintă contextul în care cele două infracțiuni sunt săvârșite. În timp ce delapidarea este o infracțiune de serviciu care poate fi săvârșită doar de persoana care ocupă o anumită funcție în cadrul unei firme sau instituții (sau de persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 308 CP în varianta atenuată), gestiunea frauduloasă este o infracțiune contra patrimoniului care poate fi comisă, de principiu, de orice persoană fizică sau juridică care are obligația de a gestiona sau administra bunurile unei alte persoane.
Gestiunea frauduloasă este comisă, în general, de persoana care are îndatorirea legală sau contractuală de a gestiona sau administra bunurile sau, după caz, averea unei persoane. Astfel, pentru a putea exemplifica, amintim faptul că, potrivit prevederilor din dreptul civil, părintele este obligat să gestioneze averea fiului său minor până când acesta din urmă împlinește vârsta de 18 ani. În acest sens, dacă părintele ar vinde fără acordul minorului, la un preț neserios o proprietate moștenită de minor sau dacă ar neglija-o în mod intenționat, lăsând-o să se degradeze, părintele în cauză ar comite infracțiunea de gestiune frauduloasă.
Infracțiunea de gestiune frauduloasă are caracter subsidiar, ceea ce înseamnă că se reține doar atunci când nu sunt incidente alte infracțiuni care incriminează fapte mai bine individualizate. Practic prin infracțiunea de gestiune frauduloasă se incriminează orice acțiune sau inacțiune cauzatoare de pagube săvârșite de persoana care are îndatorirea conservării/administrării bunurilor altei persoane, pe când infracțiunea de delapidare incriminează acțiuni concrete, precum: însuşirea, folosirea sau traficarea bunurilor sau valorilor administrate/gestionate.
Delapidare – pedeapsă
Conform art. 295 din Codul penal, infracțiunea de delapidare se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și cu interzicerea interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. Astfel, în funcție de gravitatea faptei și de alte aspecte ce țin de persoana făptuitorului, instanța de judecată va stabili o pedeapsă între aceste limite. Indiferent de durata concretă a pedepsei cu închisoarea, exercitarea dreptului de a ocupa o funcție publică va fi, în mod obligatoriu, interzisă.
Codul penal prevede și o formă atenuată, respectiv una agravată a infracțiunii de delapidare. Astfel, conform art. 308 Cod penal, prevederile referitoare la infracțiunea de delapidare ”se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.”
Cu alte cuvinte, inclusiv persoanele care nu au calitatea de funcționar public în sensul art. 175 Cod penal pot fi subiect activ al infracțiunii. Însă, conform art. 308 alin. (2) Cod penal, acestea vor fi sancționate cu pedeapsa închisorii cuprinsă în limitele reduse cu o treime. Astfel, dacă în cazul infracțiunii de delapidare prevăzută la art. 295 Cod penal, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, în cazul delapidării comise de persoanele la care face referire art. 308 Cod penal, pedeapsa va fi închisoarea de la un an și 4 luni la 4 ani și 8 luni.
Codul penal prevede și o formă agravată a infracțiunii de delapidare. Astfel. Conform art. 309 Cod penal, dacă prin comiterea infracțiunii de delapidare s-au produs ”consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.” Așadar, în cazul infracțiunii de delapidare comisă în aceste condiții, pedeapsa va fi închisoarea de la 3 ani la 10 ani și 6 luni. Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială care depășește 2.000.000 Lei.
Reținem faptul că și în cazul formei atenuate prevăzute la art. 308 Cod Penal și al agravantei de la art. 309 Cod Penal, se păstrează pedeapsa interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
Delapidare – pedeapsă cu suspendare
Conform regulilor din dreptul penal general, pedeapsa închisorii poate fi suspendată în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal:
- Pedeapsa concret aplicată să nu fie mai mare de 3 ani;
- Infractorul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an (cu excepția cazurilor în care fapta respectivă a fost comisă din culpă, amnistiată, dezincriminată sau dacă pentru aceasta a intervenit reabilitarea);
- Infractorul să-și manifesteze acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
- Instanța să aprecieze că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ar fi suficientă pentru a preveni făptuitorul de la a comite alte infracțiuni în viitor.
Așadar, în măsura în care făptuitorul nu ar avea antecedente penale (cel puțin nu grave și recente) și instanța ar stabili, în concret, o pedeapsă de până la 3 ani, pentru acesta s-ar putea aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
