În ceea ce privește noțiunea de “furt”, prima infracțiune din capitolul destinat infracțiunilor contra patrimoniului, conform Art. 228 Cod Penal, acesta are în vedere luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani ori amenda. În continuare, articolul anterior citat prezintă în alineatul al doilea faptul că furtului îi este asimilată și luarea bunului care aparține în întregime ori în parte făptuitorului, dar cu condiția ca, la momentul săvârșirii infracțiunii, acel bun să se afle în posesia sau detenția legitimă a unei alte persoane. Prin noțiunea de ”bun”, se va înțelege, grație prevederilor alineatului 3 al aceluiași text de lege, și înscrisurile, energia electrică, precum și orice alt fel de energie care are valoare economică.
Ce înseamnă furt calificat?
Referitor la modalitățile de săvârșire ale infracțiunii de furt, aceasta cunoaște 2 forme pe care le poate îmbrăca, respectiv, furtul simplu, și anume cel reglementat prin prisma art 228 Cod Penal, respectiv furt calificat, acestuia corespunzându-i art 229 din Codul Penal.
Raportat la conceptul de ”furt calificat”, acesta, deși este determinat de aceleași elemente de bază, asemenea furtului simplu, se deosebește totuși de acesta prin prisma unei categorii de circumstanțe care înrăutățește fapta în sine a inculpatului, punând în valoare o periculozitate mai ridicată a infractorului și, implicit, a acțiunii săvârșite de acesta, acestea fiind denumite de către Codul Penal ”circumstanțe agravante”.
În categoria acestora, sunt enumerate următoarele împrejurări:
- furtul săvârșit într-un mijloc de transport în comun;
- furtul săvârșit în timpul nopții;
- furtul săvârșit de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
- furtul săvârșit prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;
- furtul săvârșit prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere.
Comiterea oricăreia dintre aceste forme ale infracțiunii de furt va fi pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani. Totodată, alineatul al doilea al articolului 229, prevede că săvârșirea furtului în condiții, precum:
- asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
- prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
- de o persoană având asupra sa o armă, va atrage o pedeapsă reprezentată de închisoare de la 2 la 7 ani.
În continuare, infracțiunea de furt va fi pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani dacă acesta este comisă asupra unor categorii de bunuri, asemenea:
- ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
- componente ale sistemelor de irigaţii;
- componente ale reţelelor electrice;
- un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică;
- un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
- instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
- bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;
- cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii.
Pedeapsă furt calificat în formă continuă
În ceea ce privește posibilitățile de comitere pe care le poate îmbrăca infracțiunea, aceasta poate fi una unitară, prin care se va înțelege activitatea întreprinsă de o persoană ce corespunde unei singure infracțiuni, ori poate fi una compusă din mai multe acțiuni, desemnând o pluralitate de infracțiuni, în conținutul acesteia identificându-se mai multe infracțiuni, furtul fiind susceptibil de încadrare pe oricare dintre aceste 2 modalități.
În privința unității de infracțiuni, aceasta poate fi una naturală, rezultând din unitatea acțiunii ori inacțiunii comise, sau una legală, determinată de voința legiuitorului, pentru ambele dintre aceste 2 categorii fiind posibilă o subclasificare.
Raportat la unitatea naturală, se întâlnesc categorii, precum infracțiunea simplă sau cea continuă. Infracțiunea continuă nu se bucură de o reglementare legală, revenindu-i doctrinei sarcina de a-i acorda o definiție, pe care a calificat-o drept acea acțiune ori inacțiune, al cărei element material se prelungește în timp până la intervenirea unui factor exterior, precum descoperirea faptei de către autorități ori desistarea făptuitorului.
Furtul se poate comite în această formă continuă, un exemplu elocvent în acest sens fiind determinat de furtul de energie electrică, prevăzut de art 228 alin (3), care, coroborat cu unele dintre circumstanțele agravante prevăzute în alin (1)-(3) din art 229 Cod Penal, va determina calificarea acestei acțiuni drept un furt calificat în formă continuă, sancționate, după caz, cu închisoare de la una la 5 ani pentru cele prevăzute în alin (1) al art. 229, închisoare de la 2 la 7 ani pentru cele enumerate în alin. (2), respectiv închisoare de la 3 la 10 ani pentru împrejurările avute în vedere în alin. (3) al aceluiași articol.
Împăcare la furt
În general, infracțiunea de furt este una care se urmărește din oficiu, însă legea penală instituie 2 excepții de la această regulă, și anume: depunerea plângerii prealabile de către persoana vătămată atunci când infracțiunea este săvârșită între membri de familie, de către un minor în paguba tutorelui sau de către cel care locuiește cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, respectiv posibilitatea de împăcare dintre victimă și făptuitor.
În ceea ce privește împăcarea părților, aceasta constituie o cauză care înlătură răspunderea penală, însă doar în privința anumitor infracțiuni pentru care se prevede expres această posibilitate. Fiind reglementată de art. 159 Cod Penal, aceasta reprezintă o înțelegere a părților, respectiv între partea vătămată și inculpat, al cărei scop este acela de a pune capăt conflictului penal determinat de săvârșirea unei infracțiuni, și, totodată, de a se renunța la punerea în mișcare a acțiunii penale ori, după caz, la continuarea procesului.
Totuși, pentru a-și produce efectele sale specifice, este important ca aceasta să aibă loc până la citirea actului de sesizare a instanţei, aspect ce reiese din prevederile alin. (3) ale art. 159 Cod pen., în caz contrar, aceasta fiind ineficientă. Mai mult decât atât, raportat la prevederile art. 231 alin. (2) Cod pen., împăcarea va înlătura răspunderea penală doar pentru infracțiunea de furt prevăzută de art 228 Cod penal, și anume furtul simplu, precum și pentru cea de la art. 230 Cod pen., respectiv furtul în scop de folosință, pe când pentru formele furtului calificat enunțate în cadrul art. 229 Cod Penal, împăcarea va fi posibilă, numai în cazul literelor b), furtul într-un mijloc de transport în comun, și c), furtul realizat de o persoană mascată, deghizată sau travestită.
În cadrul art. 159 Cod Penal, sunt avute în vedere și anumite ipoteze speciale, după cum infracțiunea este comisă de către o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu o capacitate de exercițiu restrânsă, respectiv de către o persoană juridică, astfel că, pentru prima categorie de persoane, împăcarea se va realiza numai de reprezentanţii lor legali, în timp ce cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege, în vreme ce, pentru cea de-a doua categorie de persoane, și anume persoanele juridice, împăcarea se va realiza de către reprezentantul lor legal sau convenţional ori de către persoana desemnată în locul acestora, cu mențiunea că împăcarea care va interveni între persoana juridică ce a săvârşit infracţiunea şi persoana vătămată nu va produce efecte faţă de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiaşi fapte.
