Curtea de Apel Timișoara — Secția de contencios administrativ și fiscal a admis, recent, sesizarea din dosarul nr. 3795/30/2023 și a stabilit că dispozițiile art. 100 ind. 1 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției sunt aplicabile chiar și în situația în care hotărârea judecătorească de încuviințare a adopției a rămas definitivă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 268/2020. Decizia nr. 326 precizează, totodată, că această interpretare este obligatorie potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Prin această hotărâre, instanța a clarificat modalitatea de aplicare a modificărilor legislative intervenite prin Legea nr. 268/2020, în raport cu procesele de adopție a căror hotărâre de încuviințare a devenit definitivă înainte de intrarea în vigoare a noilor reglementări. Decizia vizează interpretarea și aplicarea normelor legale în materia adopțiilor și stabilește caracterul aplicabil al art. 100 ind. 1 al Legii 273/2004 în astfel de situații.
Textul deciziei, citat integral în informarea publică, arată: „Dispoziţiile art. 100 ind. 1 din Legea nr.273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile şi în situaţia în care hotărârea judecătorească de încuviinţare a rămas definitivă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 268/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr.273/2004 privind procedura adopţiei, precum şi pentru abrogarea art. 5 alin. (7) lit. ş) şi cc) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.”
Decizia Curții de Apel are o importanță practică semnificativă pentru actorii implicați în procedurile de adopție: instanțe judecătorești, autorități publice locale și centrale responsabile cu protecția copilului, serviciile de evidență a actelor de stare civilă, precum și pentru persoanele adoptatoare și pentru copii. Clarificarea aplicabilității art. 100 ind. 1 în situațiile retroactive reduce incertitudinile legate de interpretarea normelor în cauză și poate conduce la emiterea unor soluții unitare în dosare similare.
Pe plan procedural, dispoziția referită la caracterul obligatoriu al deciziei, în temeiul art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, înseamnă că instanțele inferioare trebuie să urmeze interpretarea stabilită de Curtea de Apel Timișoara în spețele echivalente. Aceasta contribuie la uniformizarea practicii judiciare, evitând soluții contradictorii între instanțe cu privire la aplicarea noilor norme în raport cu hotărârile rămase definitive anterior.
Impactul deciziei se va resimți în etapele administrative și judiciare conexe procedurii de adopție: reexaminări ale dosarelor, actualizări ale practicilor autorităților administrației publice locale, posibilă simplificare a unor proceduri administrative și eliminare a unor obstacole interpretative pentru persoanele interesate de adoptare. De asemenea, decizia oferă siguranță juridică pentru situațiile în care rămâne în joc statutul juridic al adopției și drepturile copilului, în lumina modificărilor legislative.
Sursele informației provin din comunicarea publică a Înaltei Curți de Casație și Justiție, postată pe pagina oficială de Facebook. Pentru consultarea materialului original și verificarea textului deciziei, se poate accesa sursa: InaltaCurteDeCasatieSiJustitie (Facebook).
În următoarea perioadă, măsurile practice care decurg din această hotărâre pot fi urmărite la nivelul instanțelor care vor aplica interpretarea stabilită și la nivelul autorităților competente în materie de adopții, care pot adapta procedurile administrative și ghidurile de aplicare pentru a reflecta această clarificare jurisprudențială.
