Munca de noapte – Sporul de noapte este obligatoriu?

Ce este munca de noapte?

Conform reglementărilor în materie, munca de noapte reprezintă activitatea salarială prestată de un angajat, între orele 22:00 și 6:00. În cuprinsul Codului Muncii, munca de noapte este reglementată într-o secțiune separată care stabilește o serie de reguli impuse angajatorilor care au în subordinea lor salariați care prestează activitățile de serviciu în aceste condiții. 

În sensul Codului Muncii, salariatul de noapte este fie acel salariat care din timpul său zilnic de muncă, prestează cel puțin 3 ore în intervalul 22:00 – 6:00, fie cel care din timpul său lunar de muncă, prestează cel puțin 30% din aceasta în intervalul susmenționat. Angajatorilor care utilizează frecvent munca de noapte le revin câteva obligații, printre care necesitatea de a încunoștința inspectoratul teritorial de muncă cu privire la această practică. 

Anterior prestării muncii în condiții de noapte, salariații este necesar să fie examinați medical, în vederea stabilirii dacă aceștia sunt apți sau nu din punct de vedere al stării de sănătate pentru a lucra în astfel de condiții. Aceste examinării sunt gratuite și se efectuează atât anterior începerii muncii de noapte, cât și periodic, la intervale regulate de timp, pe parcursul prestării acesteia. Dacă în urma testelor efectuate se constată că salariatul nu este apt pentru a presta munca de noapte, angajatorul nu poate să îl concedieze pentru acest motiv, fiind obligat să îl transfere la o muncă de zi pentru care salariatul este apt.

Conform prevederilor din Codul Muncii, minorii de până la 18 ani nu pot presta muncă de noapte, iar femeile însărcinate, lăuze sau care alăptează nu pot fi obligate la prestarea muncii de noapte.

Sporul de noapte este obligatoriu?

Codul Muncii reglementează două modalități de compensare a salariaților care prestează muncă de noapte. Salariații pot beneficia fie de o reducere a timpului de lucru cu o oră pentru zilele în care prestează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, care nu va fi scăzută din salariu, fie de un spor salarial în valoare de 25% din salariul de bază.

Raportat la prevederile în materie din Codul Muncii, angajatorul și salariatul pot stabili de comun acord forma de compensație pentru munca de noapte, la încheierea contractului individual de muncă. Așadar, sporul de noapte nu este obligatoriu sub forma unui spor salarial, însă compensarea muncii de noapte este, angajatorul fiind ținut fie să acorde un spor salarial, fie să scadă o oră din programul de muncă în zilele în care salariatul prestează cel puțin de 3 ore de muncă de noapte, în funcție de înțelegerea mutuală a părților. 

Cum se calculează sporul de noapte?

Conform Codului Muncii, sporul acordat salariaților care prestează muncă de noapte cel puțin 3 ore din programul zilnic, respectiv 30% din programul lunar este de 25% din salariul de bază. Spre exemplu, în cazul salariului minim pe economie (2.100 de lei), sporul de noapte va fi 525 de lei, remunerația totală ajungând la 2.625 de lei. 

Sporul de noapte se ia în calcul la pensie?

Din nefericire, există o practică neunitară a caselor de pensii în ceea ce privește sporurile care se iau în calcul la valorificarea dreptului de pensie. Lipsa de uniformitate din acest segment poate fi cenzurată prin intervenția instanțelor de judecată care, în anumite cazuri, anulează deciziile de pensionare ale caselor de pensii, obligându-le să ia în considerare anumite indemnizații suplimentare la calculul pensiei.

Conform Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la calculul punctajului de pensie se au în vedere sporurile cu caracter permanent. Alături de sporul de vechime, sporul pentru condiții grele și alte asemenea indemnizații suplimentare, și sporul de noapte este considerat, în general, atât de casele de pensii, cât și de instanțele de judecată, ca fiind un spor cu caracter permanent. În consecință, sporul pentru munca de noapte este necesar să fie valorificat la stabilirea drepturilor de pensie.

Boli care te scutesc de tura de noapte

La momentul actual, legea nu reglementează atât de specific acest domeniu, astfel încât nu există o listă de boli şi afecţiuni care să califice o persoană ca fiind inaptă pentru munca de noapte. Prin urmare, astfel de chestiuni se stabilesc de la caz la caz de medicul care efectuează examenul medical al salariatului.