Poți fi concediat fără preaviz?

Concedierea este un subiect sensibil și, adesea, învăluit în confuzie, mai ales când vine vorba despre drepturile angajaților și obligațiile angajatorului. Una dintre cele mai frecvente întrebări este dacă un salariat poate fi concediat fără preaviz.

În general, legislația muncii din România oferă o serie de garanții menite să protejeze angajatul de abuzuri, iar preavizul este una dintre aceste protecții fundamentale. Cu toate acestea, există anumite excepții prevăzute de lege în care angajatorul are dreptul să dispună încetarea contractului fără acordarea preavizului. În acest articol, vom analiza ce este instituția concedierii și a preavizului, care  sunt cazurile de concediere prevăzute de Codul muncii și  în care dintre acestea e posibilă concedierea fără preaviz. 

Ce este concedierea?

Definiția concedierii este prevăzută la articolul 58 alin. (1) din Codul muncii și reprezintă încetarea contractului individual de muncă din ințiativa angajatorului. De asemenea, la alin. (2) din cadrul aceluiași articol se prevăd motivele pentru care poate fi dispusă concedierea, astfel concedierea poate fi dispusă pentru motive care țin de persoana salariatului sau pentru motive care nu țin de persoana salariatului.

Ce este preavizul?

Preavizul este perioada de timp obligatorie în care un angajat sau angajatorul anunță intenția de a desface contractul de muncă, scopul său fiind acela de a  oferi  timp suficient pentru pregătirea ambelor părți în vederea încetării contractului. Cu alte cuvinte, asigură o tranziție cât mai ușoară, pentru angajat, conferindu-i timp să caute alt loc de muncă, iar pentru angajator să găsească un înlocuitor.

Cazurile în care poți fi concediat fără preaviz

Pentru a analiza situațiile în care se poate legal să fii concediat fără preaviz, trebuie să ne raportăm la cazurile de concediere pe care le prevede articolul 61 și articolul 65 din  Codul Muncii.

Astfel, în cadrul articolelor mai sus menționate sunt prevăzute două categorii de situații de concediere: pentru motive care țin de persoana salariatului și pentru  motive care nu țin de persoana salariatului.

Concedierea pentru motive legate de persoana salariatului

Articolul 61 din Codul Muncii prevede că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații:

1. în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară;
2. în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile Codului de procedură penală;
3. în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
4. în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat;

Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului

Articolul 65 din Codul muncii  prevede:

• (1): Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
• (2): Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.

Articolul 66 din Codul Muncii prevede:

• „Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă”

Preavizul în cazul concedierii

 Articolul 75 din Codul Muncii  reglementează dreptul de preaviz în cazul concedierii, astfel:

„(1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile .

(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. d), care se află în perioada de probă.(3) În situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu excepția cazului prevăzut la art. 51 alin. (2).”

Ceea ce intenționează articolul să ne spună e că există anumite cazuri expres prevăzute de lege în care e obligatoriu preavizul, acestea fiind:

1. Cazul de concediere prevăzut de  61 lit.c) : în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
2. Cazul de concediere prevăzut de art.61 lit.d) : în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.

Excepție: Persoana care este concediată pentru acest motiv se află în perioada de probă, astfel în această situație poate fi concediat fără preaviz.

• Cazurile de concediere prevăzute la art. 65 și 66, adică acele cazuri de concediere individuală sau colectivă care nu țin de persoana salariatului (desființarea locului de muncă).

Acestea sunt cazurile în care preavizul e obligatoriu, astfel, rezultă că în toate celelalte cazuri prevăzute de articolul 61 din Codul Muncii, concedierea se poate realiza fără preaviz:

• în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară;
• în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile Codului de procedură penală;
• concedierea pentru cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat, dacă acesta se află în perioada de probă;

Foarte important de precizat este faptul că termenul de preaviz de minim 20 de zile lucrătoare începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz și se împlinește în ultima zi a termenului, conform RIL nr.8/2024.

In concluzie, conform prevederilor din Codul Muncii este posibilă concedierea fără preaviz, însă doar în cazurile expres prevăzute de lege.