Cât moștenește copilul după moartea unui părinte?

Succesiunea reprezintă transmiterea patrimoniului unei persoane decedate către una sau mai multe persoane în viață. În cazul decesului unui părinte, copiii acestuia se numără printre principalii moștenitori legali. 

Prezentul articol analizează situația juridică a copiilor în calitate de moștenitori, în contextul legislației românești actuale.

Cadrul legal aplicabil

Succesiunea este reglementată în principal de Cartea a IV-a din Codul Civil (Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare). Dispozițiile relevante pentru situația copiilor ca moștenitori se regăsesc în special în Titlul II – Moștenirea legală. Acest cadru legal stabilește principiile fundamentale ale succesiunii, ordinea moștenitorilor legali, cotele succesorale și drepturile speciale ale anumitor categorii de moștenitori.

Calitatea de moștenitor a copilului

Copiii defunctului fac parte din clasa I de moștenitori legali. Conform art. 975 din Codul Civil, această clasă are prioritate absolută în succesiune, excluzând celelalte clase de moștenitori (ascendenți privilegiați și colaterali privilegiați, ascendenți ordinari, colaterali ordinari). 

Calitatea de copil în sensul succesiunii se extinde asupra tuturor descendenților de gradul I ai defunctului, indiferent dacă sunt din căsătorie, din afara căsătoriei (cu condiția să fie recunoscuți legal) sau adoptați.

Determinarea cotei succesorale a copilului depinde de numărul moștenitorilor și de prezența sau absența soțului supraviețuitor. Legea prevede diferite scenarii:

1. În absența soțului supraviețuitor

Copiii defunctului vin la moștenire în cote egale, conform art. 975 alin. (4) din Codul Civil. Astfel, dacă defunctul a avut:

•    un singur copil – va moșteni întregul patrimoniu succesoral (100%).
•    doi copii – fiecare va primi 1/2 (50%).
•    trei copii – fiecare va primi 1/3 (aproximativ 33,33%).
•    patru copii – fiecare va primi 1/4 (25%), și așa mai departe.

2. În prezența soțului supraviețuitor

Situația se modifică conform art. 972 și art. 975 alin. (3) din Codul Civil . Când vine în concurs cu descendenții defunctului, soțul supraviețuitor are dreptul la o cotă de 1/4 din moștenire. Restul de 3/4 se împarte în mod egal între copii. 

De exemplu:

•  un copil și soțul supraviețuitor – soțul primește 1/4 (25%), copilul primește 3/4 (75%).
• doi copii și soțul supraviețuitor – soțul primește 1/4 (25%), fiecare copil primește 3/8 (37,5%).
• trei copii și soțul supraviețuitor – soțul primește 1/4 (25%), fiecare copil primește 1/4 (25%).

Rezerva succesorală

Un aspect principal în protecția drepturilor succesorale ale copiilor este conceptul de rezervă succesorală. Conform art. 1086 din Codul Civil, copiii defunctului sunt moștenitori rezervatari. Aceasta înseamnă că au dreptul la o parte minimă din moștenire, numită rezervă succesorală, chiar și împotriva voinței defunctului exprimată prin testament.

Rezerva succesorală a descendenților este de jumătate din cota succesorală care li s-ar fi cuvenit ca moștenitori legali, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor făcute de defunct. Partea din moștenire care depășește rezerva succesorală constituie cotitatea disponibilă, de care defunctul poate dispune liber prin testament sau donații.

Calculul rezervei succesorale:

• pentru un singur copil – rezerva este de 1/2 din moștenire.
• pentru doi copii – rezerva este de 1/3 pentru fiecare (2/3 în total).
• pentru trei sau mai mulți copii – rezerva este de 3/4 din moștenire, împărțită în mod egal între ei.

Reprezentarea succesorală

În cazul în care un copil al defunctului a decedat înaintea acestuia, descendenții copilului predecedat (nepoții defunctului) pot veni la moștenire prin reprezentare, conform art. 965 din Codul Civil. În acest caz, ei vor primi, toți împreună, cota care ar fi revenit părintelui lor dacă ar fi fost în viață, iar această cotă se va împărți între ei în mod egal. Reprezentarea succesorală are rolul de a asigura că ramura familială a copilului predecedat nu este exclusă de la moștenire.

Dreptul de opțiune succesorală

Copilul, ca orice moștenitor, are dreptul de a accepta moștenirea sau de a renunța la aceasta, în termen de un an de la data deschiderii moștenirii, conform art. 1103 din Codul Civil. 

Acceptarea poate fi expresă (prin declarație autentică sau prin act sub semnătură privată) sau tacită (prin acte sau fapte care presupun neîndoielnic intenția de acceptare). Acceptarea succesiunii este, în toate cazurile, irevocabilă (nu poate fi retrasă).

Renunțarea trebuie să fie expresă și se face prin declarație autentică notarială. Este important de menționat că renunțarea la moștenire este irevocabilă, cu excepția unor situații specifice prevăzute de lege.

Situații particulare

1. Copii din afara căsătoriei – conform legii, copiii din afara căsătoriei care au fost recunoscuți legal au aceleași drepturi succesorale ca și copiii din căsătorie.
2. Copii adoptați – copiii adoptați au aceleași drepturi succesorale în raport cu părintele adoptator ca și copiii biologici ai acestuia.
3. Copii concepuți, dar nenăscuți la data deschiderii moștenirii – conform art. 36 din Codul Civil, drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune, însă numai dacă el se naște viu. Astfel, un copil conceput la momentul decesului părintelui, dar nenăscut încă, va avea drepturi succesorale dacă se naște viu.

În încheiere, cota de moștenire a unui copil după decesul unui părinte depinde de mai mulți factori, printre care numărul total de copii și prezența sau absența soțului supraviețuitor. Legislația română asigură o protecție substanțială copiilor în calitate de moștenitori, atât prin poziția lor prioritară în ordinea claselor de moștenitori, cât și prin instituția rezervei succesorale.

Este important de reținut că situațiile succesorale pot fi complexe, mai ales când sunt implicate testamente, donații anterioare sau alte aranjamente patrimoniale. Aspecte precum existența unor datorii ale defunctului, prezența unor bunuri comune ale soților sau existența unor bunuri cu regim special (de exemplu, proprietate intelectuală) pot complica și mai mult calculul și distribuirea moștenirii.

În astfel de cazuri, este recomandată consultarea unui specialist (avocat sau notar) pentru o analiză detaliată a situației particulare și pentru asigurarea respectării drepturilor succesorale ale tuturor părților implicate.