Conceptele de proprietar și coproprietar sunt fundamentale în dreptul civil, reflectând diferite modalități de exercitare a dreptului de proprietate. Înțelegerea nuanțelor dintre aceste două noțiuni este importantă pentru gestionarea corectă a relațiilor juridice patrimoniale și pentru rezolvarea potențialelor conflicte legate de drepturile reale.
Ce înseamnă proprietar?
Proprietarul este subiectul de drept, fie persoană fizică sau juridică, care deține dreptul de proprietate asupra unui bun, mobil sau imobil. Acest concept este central în dreptul civil și este reglementat în principal de Codul Civil, în special în Cartea a III-a, Titlul II.
Conform art. 555 din Codul Civil, proprietatea privată este definită ca dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. Această definiție legală evidențiază atributele fundamentale ale dreptului de proprietate: jus utendi (dreptul de a folosi bunul), jus fruendi (dreptul de a culege fructele bunului) și jus abutendi (dreptul de a dispune de bun).
Caracteristicile esențiale ale dreptului de proprietate includ exclusivitatea, absolutismul și perpetuitatea. Exclusivitatea permite proprietarului să excludă orice altă persoană de la exercitarea drepturilor asupra bunului său. Absolutismul conferă titularului cele mai largi prerogative asupra bunului, însă exercitarea acestui drept trebuie să respecte limitele și obligațiile prevăzute de lege. Perpetuitatea implică faptul că dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz și durează, în principiu, atât timp cât există bunul asupra căruia poartă.
Ce înseamnă coproprietar?
Coproprietatea reprezintă situația juridică în care dreptul de proprietate asupra unui bun aparține simultan mai multor persoane. Acest concept este reglementat de art. 631-686 din Codul Civil.
Conform art. 631 din Codul Civil prin coproprietate înțelegem acea situație când, în temeiul unui act juridic sau al altui mod de dobândire prevăzut de lege, dreptul de proprietate privată are 2 sau mai mulți titulari.
Coproprietarul este, așadar, una dintre persoanele care dețin în comun dreptul de proprietate asupra unui bun. În regimul juridic al coproprietății, fiecare coproprietar are o cotă-parte ideală și abstractă din dreptul de proprietate, exprimată fracționar.
Art. 634 din Codul Civil stipulează că fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părți din dreptul de proprietate și poate dispune în mod liber de aceasta în lipsa stipulației contrare. Cotele-părți sunt prezumate a fi egale, până la proba contrară.
Diferența dintre proprietar și coproprietar
Principalele diferențe între proprietar și coproprietar se manifestă în mai multe aspecte. În ceea ce privește exclusivitatea dreptului, proprietarul are control exclusiv asupra întregului bun, în timp ce coproprietarul împarte acest control cu ceilalți coproprietari, având drepturi exclusive doar asupra cotei sale părți ideale.
Exercitarea drepturilor diferă semnificativ: proprietarul poate exercita toate atributele dreptului de proprietate fără a necesita acordul altora, în timp ce coproprietarul trebuie să țină cont de drepturile celorlalți coproprietari în exercitarea propriilor drepturi. Art. 636 din Codul Civil prevede că fiecare coproprietar poate folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari.
Libertatea de dispoziție este, de asemenea, diferită. Proprietarul poate dispune liber de bunul său, în timp ce coproprietarul poate dispune liber doar de cota sa parte ideală. Pentru înstrăinarea întregului bun aflat în coproprietate este necesar acordul tuturor coproprietarilor, conform art. 641 din Codul Civil.
În ceea ce privește administrarea bunului, proprietarul decide singur asupra modului de administrare, pe când în coproprietate, deciziile importante necesită, de regulă, acordul tuturor coproprietarilor sau al majorității acestora, în funcție de natura actului. Conceptul de partaj se aplică doar în cazul coproprietății, coproprietarii având dreptul de a cere oricând ieșirea din indiviziune, cu excepția cazurilor de coproprietate forțată.
Drepturile coproprietarilor
Coproprietarii beneficiază de drepturi specifice, reglementate de Codul Civil. Acestea includ dreptul de a folosi bunul comun, cu condiția să nu încalce drepturile celorlalți coproprietari, dreptul de a culege fructele proporțional cu cota-parte deținută, și dreptul de a dispune liber de cota sa parte din dreptul de proprietate.
De asemenea, coproprietarii se bucură de dreptul de preempțiune în cazul vânzării cotei-părți de către un alt coproprietar, dreptul de a cere partajul (cu excepția cazurilor de coproprietate forțată), și dreptul de a participa la administrarea bunului comun. Ei pot să se opună actelor de dispoziție care ar prejudicia interesele lor și au dreptul la despăgubiri în anumite situații, cum ar fi cazul în care un coproprietar a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor.
În concluzie, deși proprietarul și coproprietarul se bucură ambii de dreptul de proprietate, regimul juridic aplicabil și modalitatea de exercitare a acestui drept diferă semnificativ. Proprietatea exclusivă oferă titularului său cea mai largă sferă de prerogative asupra bunului, în timp ce coproprietatea implică o serie de limitări și obligații reciproce între coproprietari.
