Viza de flotant, sau „dovada de reședință” conform terminologiei oficiale, reprezintă un instrument administrativ esențial în sistemul de evidență a populației din România. Acest mecanism legal permite cetățenilor să își înregistreze oficial prezența într-o locație diferită de domiciliul permanent, adaptându-se astfel la realitățile unei societăți mobile și în continuă schimbare.
Conceptul de viză de flotant (dovadă de reședință) este reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, cu modificările și completările ulterioare. Această reglementare oferă cadrul legal pentru gestionarea situațiilor în care cetățenii locuiesc temporar la o adresă diferită de cea a domiciliului permanent, reflectând necesitatea de a menține o evidență actualizată și precisă a populației.
Importanța vizei de flotant se extinde dincolo de simpla înregistrare administrativă. Aceasta facilitează accesul cetățenilor la diverse servicii și drepturi locale, precum înscrierea la instituții de învățământ, obținerea unor beneficii specifice zonei de reședință, sau exercitarea dreptului de vot în localități diferite de cea de domiciliu. În esență, viza de flotant reprezintă o punte între mobilitatea crescândă a populației și necesitatea administrativă de a menține o evidență clară a rezidenței efective a cetățenilor.
Procesul de obținere a vizei de flotant implică o serie de pași și documente specifice, menite să asigure autenticitatea și legalitatea declarației de reședință. De la dovezi ale titlului locativ până la declarații pe propria răspundere, fiecare element al procedurii este conceput pentru a menține integritatea sistemului de evidență a populației.
În contextul digitalizării accelerate a serviciilor publice, este notabil faptul că legislația prevede și posibilitatea depunerii cererii în format electronic, marcând o evoluție către o administrație mai eficientă și mai accesibilă cetățenilor.
Înțelegerea corectă a conceptului de viză de flotant, a procesului de obținere și a implicațiilor sale este importantă atât pentru cetățeni, cât și pentru autoritățile administrative.
Ce este viza de flotant?
Viza de flotant, denumită oficial „dovada de reședință”, este definită la articolul 31(1) al OUG 97/2005 ca fiind o înscriere solicitată de o persoană fizică care locuiește mai mult de 15 zile la o adresă diferită de domiciliul său permanent, considerată locuință secundară.
Conform Articolului 31(2), viza de flotant se acordă pentru perioada solicitată, care nu poate depăși un an, și are valabilitate atâta timp cât persoana locuiește efectiv la adresa declarată ca reședință. La expirarea termenului, se poate solicita o nouă mențiune.
Viza de flotant – acte necesare
Pentru obținerea vizei de flotant, solicitantul trebuie să prezinte următoarele documente, conform Articolului 32(1):
- cererea pentru stabilirea reședinței (formular tip)
- actul de identitate al solicitantului
- unul dintre următoarele documente pentru dovada adresei de reședință, conform art. 28 alin. (1):
a) acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română, privind titlul locativ (de exemplu, contract de închiriere, act de proprietate)
b) declarația scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spațiu, în cazul în care nu există un titlu locativ;
c) document eliberat de autoritatea administrației publice locale, care să ateste că solicitantul sau găzduitorul figurează înscris în Registrul agricol, cu imobil cu destinație de locuință.
4. declarație pe propria răspundere prin care solicitantul declară că locuiește în respectiva locație mai mult de 15 zile pe lună.
Este important de menționat că, conform Articolului 31(3), nu se poate înscrie mențiunea privind reședința dacă în Registrul Național de Evidență a Persoanelor (RNEP) sunt înregistrate mai mult de 10 persoane la adresa respectivă.
În cât timp se eliberează viza de flotant?
Ordonanța nu specifică un termen exact pentru eliberarea vizei de flotant. Totuși, procesul a fost simplificat recent prin introducerea posibilității de a depune cererea electronic, conform Articolului 32(1^1).
Conform Articolului 33(1), mențiunea privind reședința se înscrie pe un document denumit „dovada de reședință”, care va însoți cartea de identitate. În cazul cererilor formulate electronic, acest document poate fi transmis solicitantului prin poștă sau poate fi ridicat de la serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor de pe raza adresei de reședință, în funcție de opțiunea solicitantului (Articolul 33(1^1)).
În practică, durata de eliberare poate varia în funcție de volumul de cereri la serviciul local de evidență a populației. Este recomandat să se contacteze direct serviciul local pentru informații specifice privind termenele de eliberare.
