Mărturie mincinoasă – Cod penal
Art. 273 alin. (1) C.pen. incriminează fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat. Pe lângă forma de bază a infracțiunii de mărturie mincinoasă, art. 273 alin. (2) reglementează și variantele agravate ale acestei infracțiuni, agravarea răspunderii fiind consecința a calității subiectului activ. În acest sens, atrage consecințe mai grave mărturia mincinoasă săvârșită de:
- un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor;
- un investigator sub acoperire;
- o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret.
O ultimă formă agravată priveşte natura şi obiectul cauzei în care se realizează mărturia mincinoasă, aceasta trebuind să fie o cauză penală al cărei obiect este o infracţiune sancţionată cu detenţiunea pe viaţă sau cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare.
Infracţiunea de mărturie mincinoasă are ca obiect juridic special relaţiile sociale privitoare la buna înfăptuire a justiţiei. Această infracțiune poate avea uneori şi un obiect juridic secundar, constând în relaţiile sociale privitoare la anumite atribute esenţiale ale persoanei (demnitatea, libertatea) sau în relaţiile sociale cu caracter patrimonial, deoarece prin săvârşirea faptei pot fi încălcate şi aceste relaţii sociale.
Infracțiunea de mărturie mincinoasă are un subiect activ calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât cel care are calitatea de martor (în varianta tip), martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor, investigator sub acoperire, expert sau interpret (variantele agravate). În conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, martorul este persoana care, având cunoştinţă despre anumite fapte, date sau împrejurări care constituie probă într-un proces judiciar, este chemată pentru a fi ascultată. Cu toate acestea, nu pot avea calitatea de martor părțile sau alți subiecți procesuali principali, și nici avocatul părților sau a subiecților procesuali principali. O particularitate a infracțiunii de mărturie mincinoasă o constituie faptul că aceasta nu permite coautoratul, fiindcă obligația de a depune mărturie, precum și obligația de sinceritate cu ocazia mărturiei este o obligație personală, astfel infracțiunea de mărturie mincinoasă este o infracțiune care se comite în persoana proprie.
Subiectul pasiv principal al infracțiunii de mărturie mincinoasă este statul, pentru că, în esenţă, justiţia este atributul statului. Alături de stat, ca subiect pasiv secundar este persoana fizică sau juridică parte sau subiect procesual principal în proces, ale cărei interese şi drepturi sunt lezate sau vătămate prin săvârşirea infracţiunii.
În ceea ce privește latura obiectivă, infracțiunea de mărturie mincinoasă poate fi săvârșită atât prin acțiune (prin afirmații mincinoase), cât și prin inacțiune (a trece sub tăcere, a ascunde totul sau parte din ceea ce martorul ştie). Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de înfăptuire a justiţiei, întrucât s-ar putea ajunge la pronunţarea unor soluţii netemeinice şi nelegale prin săvârşirea faptei, vătămându-se o serie de valori ce privesc persoana, drepturile şi interesele acesteia. Pentru existenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă este suficient ca afirmaţiile neadevărate să privească împrejurări esenţiale pentru cauză; nu se cere ca, apreciate în raport de celelalte probe administrate, acele afirmaţii să fi fost de natură a schimba soluţia procesului. Fapta constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă chiar dacă soluţia dată în cauză a fost justă, iar în situaţia în care s-a pronunţat o soluţie netemeinică şi nelegală, această împrejurare va fi avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii de mărturie mincinoasă, forma de vinovăţie necesară pentru existenţa faptei analizate este intenţia, care poate fi directă sau indirectă (eventuală). Existenţa intenţiei (directe sau indirecte) presupune ca martorul, expertul sau interpretul, dându-şi seama de semnificaţia împrejurărilor, a situaţiilor pe care trebuie să le explice, cu bună ştiinţă le denaturează, urmărind sau acceptând un act de injustiţie.
Mărturie mincinoasă – cauză de nepedepsire
În conformitate cu prevederile art. 273 alin. (3) C.pen., autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia în cauzele penale înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase.
Prima situaţie are în vedere cauzele penale. Din analiza textului rezultă că dacă retragerea mărturiei mincinoase intervine în cauzele penale după momentul reţinerii, arestării sau punerii în mişcare a acţiunii penale, nu va fi incidentă cauza de nepedepsire, făptuitorul fiind tras la răspundere.
A doua situaţie are în vedere celelalte cauze. În acest caz, retragerea mărturiei mincinoase are ca efect exonerarea de pedeapsă dacă are loc până la unul dintre cele două momente stabilite de legiuitor: pronunţarea unei hotărâri sau luarea unei alte soluţii, ca urmare a acelei mărturii.
Cauza specială de nepedepsire are un caracter personal şi nu operează în beneficiul eventualilor participanţi. De altfel, textul de lege specifică în mod expres faptul că de această cauză de nepedepsire beneficiază doar autorul. Eventualii participanţi la comiterea faptei (instigatori, complici) beneficiază de dispoziţiile dreptului comun în materie, trebuind să împiedice săvârşirea infracțiunii pentru ca să nu fie pedepsiți.
Termen depunere plângere penală mărturie mincinoasă
În principiu, legea nu prevede un termen în care trebuie depusă plângerea penală în cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă, aceasta nefiind o infracțiune care se urmărește la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (caz în care s-ar aplica un termen de 3 luni). Însă pentru ca făptuitorul să poată fi tras la răspundere penală, este important ca plângerea să fie depusă în interiorul termenului de prescripție al răspunderii penale.
Având în vedere că legea prevede ca sancțiune pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda, în forma sa de bază, respectiv pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani în forma agravată, termenul de prescripție al răspunderii penale este de 5 ani conform art. 154 alin. (1) lit. d). Termenul de 5 ani începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, astfel de la data depunerii declarației mincinoase și până la împlinirea termenului de 5 ani calculat de la acest moment se poate depune oricând plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Sesizare din oficiu mărturie mincinoasă
Infracțiunea de mărturie mincinoasă este o infracțiune care se urmărește din oficiu, organul de urmărire penală fiind obligat să instrumenteze cauza ori de câte ori află despre săvârșirea acestei infracțiuni pe orice cale. Organul de urmărire penală se sesizează din oficiu nu doar atunci când mărturia mincinoasă a fost depusă într-o cauză penală, ci și atunci când afirmațiile neadevărate au fost făcute într-o cauză civilă. În acest sens, art. 325 din Codul de procedură civilă prevede că dacă, din cercetare, reies bănuieli de mărturie mincinoasă sau de mituire a martorului, instanţa va încheia un proces-verbal şi va sesiza organul de urmărire penală competent.
Amendă mărturie mincinoasă
În forma sa de bază, infracțiunea de mărturie mincinoasă poate fi în concret pedepsită cu amendă. Cuantumul exact al amenzii se stabilește conform regulilor generale, adică prin înmulțirea numărului zilelor-amendă (între 180 și 300 în cazul prezentei infracțiuni conform art. 61 alin. (4) lit. c), stabilit exact de instanță potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei) cu suma corespunzătoarea unei zile-amendă (între 10 și 500 de lei, stabilită exact de instanță ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa).
În cele ce urmează, vom indica o serie de exemple din practica judiciară cu privire la situații în care instanța a decis aplicarea pedepsei cu amenda pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă:
Sentința penală nr. 428/2024 din 07.06.2024 pronunțată de Judecătoria Suceava: Instanţa reţine că pedeapsa penală, chiar şi amenda, trebuie să răspundă cerinţei de a avea în acelaşi timp un rol punitiv şi educativ. Aplicarea unei amenzi penale într-un cuantum redus, care să nu reflecte adevăratul pericol pe care îl reprezintă fapta inculpatului de a da declaraţii mincinoase în faţa organelor judiciare, ar crea atât inculpatului ######### ####, cât şi opiniei publice, impresia că săvârşirea acestei infracţiuni nu este pedepsită corespunzător de către instanţă, putând fi chiar interpretată ca o încurajare la săvârşirea de infracţiuni de aceeaşi natură şi de către alte persoane. În funcţie de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa apreciază că o pedeapsă cu amenda penală într-un cuantum care se ridică la nivelul a 20 de lei pe zi şi stabilirea a 200 de zile – amendă, respectiv o pedeapsă de 4000 (patru mii) lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prev. și ped. de art. 273 alin. (1) C.pen este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 74 C.pen.
Decizia penală nr. 158/2024 din 06.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj: Curtea de Apel reţine că pedeapsa stabilită de instanţa de fond, respectiv amenda penală în cuantum de 4500 lei (180 zile amendă x 25 lei/zi amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 Cod penal, este proporţională cu gravitatea faptei comise, constatându-se în acest sens că prima instanţă a ţinut seama de toate circumstanţele ce ţin de fapta efectiv comisă şi de potenţialul de pericol prezentat de fapta inculpatului, precum şi de ansamblul datelor care caracterizează persoana inculpatului. Împrejurările legate de fapta comisă şi datele care caracterizează favorabil persoana inculpatului (persoana matură, fără antecedente penale, integrată în societate, dar care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii), nu justificată aplicarea unui tratament sancţionatoriu mai blând, contrar argumentelor formulate de apelant, fiind deja valorificate de Judecătoria ##### în demersul indvidualizării sancţiunii, conducând la aplicarea unei pedepse cu amenda penala, prima instanţă stabilind un număr de zile-amendă situat la minimul special prev. de dispoziţiile art. 61 alin. 3 lit. c C.pen. şi, de asemenea, un cuantum corespunzător unei zile-amendă orientat spre minimul special prevăzut de lege, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 61 alin. 3 C.pen.
Clasare mărturie mincinoasă
Așa cum am arătat anterior, pentru reținerea infracțiunii de mărturie mincinoasă, este esențială ca depunerea declarației mincinoase să se facă într-o procedură în care se ascultă martori, prin urmare nu orice afirmație neadevărată făcută în fața unui organ statal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În acest sens în practica judiciară s-a arătat că:
Din înscrisurile existente, nu a rezultat faptul că . ###### ###### sau ####### ######## #### au fost audiați în calitate de martori într-o procedură care presupune audierea unor persoane în această calitate și aducerea la cunoștință persoanelor audiate a calității de martor. În mod corect procurorul de caz a reţinut că nu există infracţiunea de mărturie mincinoasă câtă vreme cei doi au fost audiaţi într-o altă procedură decât cea prevăzută de legislaţia penală, astfel că ei nu au calitatea necesară conferită de legiuitor. Cu titlu de exemplu, judecătorul arată faptul că ascultarea unor persoane într-o procedură administrativă nu este asimilată cu procedura prevăzută de dispoziţiile Codului de procedură penală (unde martorii depun jurământul anterior audierii). Or, aceasta este o condiție esențială pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă întrucât subiectul activ (autor) al infracțiunii de mărturie mincinoasă este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât cel care are calitatea de martor într-o procedură specifică. #### de această chestiune, în mod corect procurorul de caz a considerat că sunt incidente disp. art. 16 al. 1 C.p. cu privire la infracţiunea de mărturie mincinoasă. (Încheierea penală nr. 77/2024 din 29.05.2024 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj Napoca)
