Ce înseamnă plângere penală?
Conform art. 289 alin. (1) din Codul de procedură penală, plângerea penală este ”încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune”. În concret, persoana căreia i s-a adus o vătămare de către o altă persoană prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală (infracțiune) poate sesiza organele de urmărire penală în vederea demarării procedurii de urmărire penală.
Această plângere este esențială în cazul anumitor infracțiuni cum ar fi amenințarea, agresiunea, abandonul de familie (și altele) și se urmăresc numai în baza unei astfel de plângeri care se numește plângere prealabilă. Acesta se formulează în cel mult 3 luni de la data săvârșirii faptei. Așadar, pedepsirea acestor fapte depinde de plângerea depusă de victimă. În cazul celorlalte tipuri de infracțiuni care sunt urmărite indiferent că se formulează sau nu o plângere penală, victima poate deveni parte în procesul penal pentru a putea cere repararea tuturor prejudiciilor suferite.
Unde depui plângere penală?
Din perspectiva organului competent, plângerea ar trebui depusă la parchetul de pe lângă judecătoria din raza căreia face parte locul unde s-a săvârșit infracțiunea. Dacă acest loc nu este cunoscut de către persoana vătămată, plângerea se va depune la parchetul de pe lângă judecătoria în raza căruia făptuitorul, respectiv persoana vătămată are domiciliul. Însă, plângerea penală poate fi depusă și la sediul poliției. În cazul în care plângerea este depusă la un organ de urmărire penală care nu este competent, acesta are obligația de a o trimite organului competent cu soluționarea ei.
Cum se redactează o plângere penală?
Procedura de formulare și depunere a plângerii penale nu este foarte complicată. Aceasta poate fi scrisă de mână sau electronic și semnată de cel care o formulează. Este recomandat ca această plângere să fie depusă personal la organul competent. În situația unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu, plângerea va fi depusă de reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercițiu. În anumite cazuri, soțul sau copilul major poate formula cererea pentru celălalt soț, respectiv pentru părinte. De asemenea, avocatul persoanei vătămate poate formula plângerea în numele acesteia.
Ce conține plângerea penală?
Din perspectiva conținutului, Codul de procedură penală reglementează la art. 289 alin. (2) elementele pe care plângerea penală trebuie să le includă: ”Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convențional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum și indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.”
Cel mai bine este ca descrierea faptei să fie făcută în ordine cronologică și cât mai detaliat. Prin relatare detaliată înțelegem indicarea detaliilor referitoare la făptuitor și acțiunile sale. Detaliile irelevante referitoare la alte elemente legate de context trebuie evitate. Fapta nu trebuie să fie obligatoriu încadrată juridic, însă în măsura în care plângerea este formulată de un avocat, încadrarea va fi făcută de către acesta.
Referitor la probe, acestea pot fi reprezenta orice ar putea susține relatarea persoanei vătămate. Aici, ne putem referi la martori, conversații, extrase de cont bancar, fotografii sau orice altceva care demonstrează fapta sau vătămarea adusă. Însă dacă acestea nu există, nu înseamnă că plângerea va fi automat respinsă.
Finalul plângerii trebuie să cuprindă data, localitatea în care a fost completată și, în mod obligatoriu, semnătura olografă (de mână) sau electronică a persoanei vătămate (sau a reprezentantului).